Abisul naște doar abis

Publicat de Cristian Carpenaru, 5 august 2014

Abisul naște doar abis
Și visul va rămâne doar un vis,
Când buzele suave ori inerte
Tot mazilesc durerile concrete.

Când teoremele răstălmăcite
De schimbătorii lor stăpâni,
Azvârl noi și noi ispite
În tremur de neputincioase mâini

Când poveștile nespuse
Cerșesc porți largi de evadare
Spre universurile seduse
De idealuri pieritoare.

Când conjugări de sterpe sensuri
Ascund drumul lin,
Clădind înglodurate consensuri
De tribunale pline de venin.

Și, într-un târziu, când zborul interzis
Ne va aduce scrisori din Paradis,
Vom ști că abisul naște doar abis
Și visul va rămâne doar un vis.


Cristian Carpenaru

" Ce aș putea să spun despre mine? Sunt un om care încă mai crede în bunătatea sufletului și în romantismul clipei; un om care încă mai crede în beatitudinea lucrurilor mărunte și în sinceritatea surâsului larg despletit. Restul este viața trăită la intensitate maximă, vis și ideal... un om și doar atât!"

Print Friendly and PDFPrintPrint Friendly and PDFPDF

Accesări: 459