Același început

Publicat de Cristian Carpenaru, 26 octombrie 2014

În tăcerea absurdă şi împovărătoare
Pe care n-am s-o înţeleg nicicând,
Învăţ să ucid orice semn de întrebare
Prin violenţa unui mefistofelic gând.

Aud rostogolindu-se în scâncet idilic
Mirifica minge de foc orbitor,
Răstignindu-se şi reînviind tiranic
Într-un aspru ritm pârjolitor.

Din depărtări se aude glasul deşteptător
Al cocoşilor, răsunând peste dealuri
În tărăgănatul zbucuim sfredelitor
Ce sădeşte pe ogoare efemere idealuri.

Glasuri, bocete şi râsete, cuvinte şoptite,
Aduc viaţa peste arhirecturi întinate,
Paşii tropăie pe străzile neostenite
Şi pe la ferestre apar chipuri de lapte.

Viaţa răsare în brazde de lumină
Cu aceeaşi lăcomie neîmblânzită,
Zămislind giuvaeruri din rugină…
Şi-n suflete se-aşterne aceeaşi ispită.


Cristian Carpenaru

" Ce aș putea să spun despre mine? Sunt un om care încă mai crede în bunătatea sufletului și în romantismul clipei; un om care încă mai crede în beatitudinea lucrurilor mărunte și în sinceritatea surâsului larg despletit. Restul este viața trăită la intensitate maximă, vis și ideal... un om și doar atât!"

Print Friendly and PDFPrintPrint Friendly and PDFPDF

Accesări: 227