Arhiva autorului: Costel Zăgan
Erezia pescăruşului
Publicat de Costel Zăgan, 21 august 2014Timpul îşi ascute coasa de condeiul poetului De câte ori scrie i-aude fâşâitul ameninţător Icoane înmuguresc prin copaci Primăvara lucrurile îngenunchează O fi muzica sferelor de vină Paşii frumuseţii se aud nu se văd De nopţi albe mi-s pline buzunarele Aici pescăruşul dă deşteptarea Cehov doar trezeşte marea Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II (Constanţa, 17.08.14)
Made Mister Caţavencu
Publicat de Costel Zăgan, 12 august 2014Gagamiţă se întoarce într-o joi puicușorule trezeşte-te c-am ajuns în rai deşi e vai de noi nu-i bai (Costel Zăgan, NENEA IANCU REDIVIVUS)
Pumnul şi palma Europei
Publicat de Costel Zăgan, 4 august 2014Hai să-ţi ghicesc ţară în palmă hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi acum e marea mult mai calmă şi peste Prut surori avem şi fraţi Hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi de-acolo îl vedem pe Dumnezeu de muncă dacă fruntea v-o lăsaţi sudoarea poate ajunge minereu De-acolo îl vedem pe Dumnezeu acum e marea mult mai calmă ridică-te popor al meu hai să-ţi ghicesc ţară în palmă Hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi … Continuarea
Când se conjugă verbul a iubi (1)
Publicat de Costel Zăgan, 28 iunie 2014-Bună, Florico! Ce mai faci? -Ce să fac, îmi pregătesc zestrea, că la toamnă mă mărit! -Da, nu-i rea ideea. Ai deja 15 ani! Ştii ce? Dă-mi puţin cartea de FIZICĂ şi , dacă nu-ţi mai trebuie, foarfecele! -Cartea ţi-aş putea-o da, cu foarfecele mai am ceva treabă. Dacă vrei s-aştepţi… -Aştept, sigur c-aştept. De altfel n-o să stau nici eu degeaba. Îmi dai cartea şi mai… studiez şi … Continuarea
Ars poetica sexualis
Publicat de Costel Zăgan, 5 aprilie 2014Toropit de melancolie Poemul se-ntinde pe hârtie Se-ntinde în lung şi-n lat Ca după femeie Un bărbat (din Hiperbole blitz)
Ţăranul seamănă soarele [Bilingv]
Publicat de Costel Zăgan, 17 martie 2014În fiecare dimineaţă a istoriei Cu ochii plini de înţelepciune cu mâinile bătătorite de speranţă cu sufletul brăzdat de jerfe cu umerii iluminaţi de izvoare Ţăranul pune în brazdă sămânţa luminii *** Le paysan sème le soleil Chaque matin de l’histoire Les yeux brillants d’intelligence Les mains calleuses d’espoir L’âme crevassée de sacrifices Les épaules illuminées par les sources Le paysan dépose dans son sillon La semence de la lumière.
Erezia biberonului
Publicat de Costel Zăgan, 26 ianuarie 2014Zdrenţele viitorului îmi flutură la fereastră tac şi văd cum înfloresc rugăciuni albe în copacii îngenunchiaţi în copilărie încotro întreb camera gata de lansare încotro copilărie încotro privire încotro mână încotro picior încotro şi tu inimă albastră întrebările se izbesc de zid ca nişte ferestre bătute de vânt numai picioarele infinite ale iubirii ies afară din poem să mă caute eu alerg de bunăvoie prin coridorul dintre rai şi iad … Continuarea
Definiții eretice
Publicat de Costel Zăgan, 15 decembrie 2013* \”A\” este vocala ce dechide toate gurile! * Absurdul este realitatea ieşită din ţâţâni. * Adevărul este liantul şi fermentul unei prietenii. * Aforismul este cel mai lapidar templu. * Agricultură: cultură cu prefix la ţară. * Amintirea nu-i partea erodată a prezentului, ci avanpostul lui. definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (2 martie 2009) * Arta: reducţia metaforică a realităţii. * Autorul este un individ dubios: se … Continuarea
Distihuri rebele
Publicat de Costel Zăgan, 8 decembrie 2013* Weekend în aer Dracula vă recomandă o ţeapă reconfortantă * Clar de inimă albastră Stea răsai din cerurile vechi copilărie cu cireşe la urechi * Politică incoloră Dracula nu vă recomandă proştii pe bandă rulantă * Politica lui Dracula Domnilor şi jos şi sus contează ţeapa-n plus * Rug fără limite Arzi iubire pe de rost copilul care-am fost * În numele trandafirului Trandafirul parcă-i prost repetă primăvara pe … Continuarea
Trandafirul ca o armă la tâmpla toamnei
Publicat de Costel Zăgan, 30 noiembrie 2013Doamne ce s-ar întâmpla Dacă aş duce un trandafir la tâmple Pornite ar înflori însuşi crivăţul iernii absolute Foc concentrat autoportret în ţăndări Posteritate distribuită în aval bucată cu bucată Nevroză vas comunicant al acestei comedii (in) umane În spatele oricărui zid al plân gerii umbra îmi este iar întoarsă pe dos Discipol al singurătăţii în doi Uit că tăcerea are întotdeauna ultimul cu vânt Şi iar visez foc cu … Continuarea
