Arhiva autorului: Cristian Carpenaru

Ȋn mirifica tăcere nocturnă Pios ascult scâncetul străzii Ce se răsfiră asupra prăzii Precum timpul peste funerara urnă. O simt încrustându-se sferedelitoare În zidurile impozante și reci, O aud sculptând pietruite poteci În zarea etern acaparatoare. Un cavou ce a rănit pământul Îmi pare această mirifică tăcere, Împovărându-l cu doliu și prezicere Din odiseea ce a reîntrupat vântul. Tăcere de granit și valuri spumegânde, Tăcere în stropii de rouă străvezie, … Continuarea →

Aş vrea sӑ înec deodatӑ Ȋn liniştea bisericii uitate, Ȋntreaga conjugare boantӑ A verbelor neastâmpӑrate. Sӑ o înec în râuri de morfinӑ Ȋntr-o fӑrâmӑ de clipӑ nebunӑ, Când frӑmântarea hialinӑ Tendenţios înţeapӑ retina-mi brunӑ. Sӑ o strivesc sub un prolog De vise, idealuri, gânduri suple, Simţind cum noul decalog Întreg sufletul îmi umple. Aş vrea ca blânda rӑtӑcire De paşi pierduţi duios în mine, Sӑ aibe-un sens, o mântuire Scӑldatӑ … Continuarea →