Bocet imberb

Publicat de Cristian Carpenaru, 28 decembrie 2014

Un bocet imberb se întinde
Peste tremurînda gură
În versul şchiop care-ţi cuprinde
A existenţei veşnică cuminecătură.

Se frâng cuvintele-n hăţiş
De atrofiate imbolduri răspopite
Şi umbre de zgrunţuros fetiş
Răsfiră jelanii hămesite.

Zadarnic mâinile-ţi cuprind
Ţărâna rece-ntr-o sentinţă
De interogatoriu plin de jind
Ce nu acceptă pocăinţă.

Zadarnic îţi cobori înfuriată
Potop de întrebări neostenite
În ciuntită vorbă descleştată
Cerând răspunsuri ferchezuite.

Şi dintr-odată o linişte suspectă
Coboară pe furiş în tine,
Şi taci, când roua desuetă
Îţi plouă fruntea cu suspine.


Cristian Carpenaru

" Ce aș putea să spun despre mine? Sunt un om care încă mai crede în bunătatea sufletului și în romantismul clipei; un om care încă mai crede în beatitudinea lucrurilor mărunte și în sinceritatea surâsului larg despletit. Restul este viața trăită la intensitate maximă, vis și ideal... un om și doar atât!"

Print Friendly and PDFPrintPrint Friendly and PDFPDF

Accesări: 344