Între comerţ şi poezie

Publicat de Alexandru Calmâcu, 2 februarie 2014

Data: 15 ianuarie 2014, ora 11,00.
Locul: un liceu de prestigiu din Bucureşti.
Decorul: o sală de clasă, catedră, bănci, scaune şi cuiere.
Personaje: profesor de română, 26 de elevi (15 băieţi şi 11 fete), clasa a XI-a, profil mate-info.
Fond sonor: râsete, şuşoteli, un foşnet de pungă cu pufuleţi, apoi un sunet prelung, venit de la o sonerie instalată pe hol.
Vestimentaţia: blugi de firmă, negri şi albaştri, tricouri lăbărţate, în culori stridente, cu inscripţionări în engleză şi-n alte limbi necunoscute.

În plină iarnă, ziua cu pricina a fost una călduroasă, fără vânt şi nori, asmănătoare cu o zi de toamnă târzie sau de primăvară timpurie. Profesorul de română (PR) intră în clasa elevilor de a XI-a, conform orarului, şi începe lecţia, potrivit programei şcolare. Elevii răspund salutului său, dar fără să se scoale din bănci.rnProfesorul scoate din geantă o carte.

PR: Dragii mei, astăzi vă voi citi mai multe versuri din poezii ale unui mare poet român, altele decât cele pe care le aveţi de studiat pentru bacalaureat!

Un elev: Chiar e nevoie?

PR: Eu zic că da!

Alt elev: Hai, domn’ profesor, nu prea avem chef de versuri la ora asta! (râsete, şuşoteli. Între timp, sună celularul unei eleve)

PR: Chiar nu vă plac poeziile?

O elevă: Nu e vorba că ne plac sau nu, însă ştiu cum procedaţi dumneavoastră. După ce ne citiţi, ne puneţi să comentăm, şi chiar nu ne stă capul la aşa ceva când în ora următoare dăm lucrare de control la matematică! (aprobări zgomotoase din partea elevilor)

PR: Bine, dar măcar vreau să ştiu de la voi ce sărbătorim astăzi! (se face linişte, toţi gândesc, în clasă pluteşte un aer de nedumerire)

O altă elevă (sigură pe ea): Astăzi sărbătorim prima zi de reduceri la mall! (liniştea din clasă continuă: nici zgomote, nici râsete)

Câţiva colegi (în cor): Da, aşa este!…

PR (în continuare serios): Ok! Dar pe 24 ianuarie ce sărbătorim?

Un elev (cu faţă şmecheroasă): Ultima zi de reduceri la mall! (clasa devine zgomotoasă)

Profesorul de română a renunţat să mai citească poezii.

Între veselie şi tristeţe rămâne doar ultima variantă. Asigurăm cititorii că scena reprodusă nu e ficţiune şi că sursa care ne-a relatat-o este una sigură: însuşi profesorul de română, o rudă de gradul I.


Alexandru Calmâcu

În prezent, redactor șef al Editurii Universității din București.

Print Friendly and PDFPrintPrint Friendly and PDFPDF

Accesări: 388