Autor, Rareș Fogaș Panaitescu
7 martie 2013
Tăcerea ta e asurzitoare și mă face
să iau foc. Pune, tu, băiete,
flacără în halbe și cobzarul să ne cânte de incendiu.
În tăcerea ta, ochiul devine
organul nefericirii, iar noi doar piele și amprente.
Poezia este, în tăcerea ta, limba noastră cea de toată zilele uitată,
iar îngerii își spun, în cer: Dor! Dor! Întru! Întru!
Mă doare o pisică în gleznă și
cămilele pe deasupra capului meu,
care urcă la munte.
Totuși, fii liniștită, tăcerea ta e o
tăcere de vis.