Rugăminte

Publicat de Cristian Carpenaru, 21 iulie 2014

Daţi-mi un loc numai al meu,
Chiar şi un pătrat de humă stearpă
În care să caut stropul de apă
Al împlinirilor şi neîmplinirilor unui ateu!

Daţi-mi prăpastia tăcerii molipsitoare
Săpată în trupul găunos al uitării,
În care să îngrop fără scăpare
Tot ce-am agonisit în amăgirea desfătării!

Daţi-mi cântecul de pian dezacordat
Al viselor dispersate în ropot
De îndrăzneli şi ideal necumpătat,
În care graba anilor să mi-o socot!

Daţi-mi întreaga falnică nemărginire
A efemerului ecou ce nicicând
Nu va bate la uşă cu nedumerire,
Nevrând a-şi trăda apostolicul gând!

Daţi-mi mie tot ce de prisos vă este,
Tot ce striviţi sub povara deşirării,
Tot ce huliţi, tot ce uitaţi fără de veste
Ascunşi sub delăsarea înserării!

Daţi-mi ticăitul de ruginită ghilotină
A întregului neprihănit apus,
Daţi-mi vă rog arhaica vină
A zbuciumului încă nespus!


Cristian Carpenaru

" Ce aș putea să spun despre mine? Sunt un om care încă mai crede în bunătatea sufletului și în romantismul clipei; un om care încă mai crede în beatitudinea lucrurilor mărunte și în sinceritatea surâsului larg despletit. Restul este viața trăită la intensitate maximă, vis și ideal... un om și doar atât!"

Print Friendly and PDFPrintPrint Friendly and PDFPDF

Accesări: 394