Un glas răsună în mine
Rostogolindu-și existența
În silabe de zboruri line,
Izbindu-se de a neputinței epavă.
Oare-i blestem sau binecuvântare
Acest glas pierdut în naufragiu
De știrbe note muzicale ce în zare
Aruncă-același vechi solfegiu?
Oare-i ecou, strigăt sau șoaptă
Această înșiruire șchioapă,
Venin pe blânda gură coaptă
Ce doar așa visul și-l adapă?
Nu știu, și poate nici nu vreau cunoaște
Întregul labirint al tainelor
Ce scorbura în mine-și naște
În orele de vis răscolitor.
