Colind de of și dor
Publicat de Costel Zăgan, 3 ianuarie 2018Lerui-ler dragostea mea nicăieri n-ar încăpea nici în cer nici pe pământ în tăcere sau cuvânt Lerui-ler noapte și zi lângă tine orice-ar fi plâng și codrii nu te văd bate frunza ce prăpăd Lerui-ler frunză din rai să primești mereu tu dai lerui-ler dragostea mea durerea te-ar încăpea Lerui-ler femeie-rai răsar stele jos când stai Costel Zăgan, CEZEISME II
Modern-modernist în discursul liric francez
Publicat de Ana-Maria Dudău, 12 martie 2017Reperul iniţial al modernismului literar- volumul „Florile răului” de Charles Baudelaire anunţă o nouă sensibilitate şi impune printre altele estetica urâtului. La Baudelaire conceptul de modernitate mai are o altă latură, e disonant, transformând totodată negativul în sursă de fascinaţie. Mizerabilul, decăzutul, răul, nocturnul, artificialul oferă excitative ce-şi revendică receptarea poetică. Absurdul devine perspectivă către irealitate, (…), pentru a scăpa de limitările realului. Disonanţele interioare ale poeziei au devenit în … Continuarea
În orele de vis răscolitor
Publicat de Cristian Carpenaru,Un glas răsună în mine Rostogolindu-și existența În silabe de zboruri line, Izbindu-se de a neputinței epavă. Oare-i blestem sau binecuvântare Acest glas pierdut în naufragiu De știrbe note muzicale ce în zare Aruncă-același vechi solfegiu? Oare-i ecou, strigăt sau șoaptă Această înșiruire șchioapă, Venin pe blânda gură coaptă Ce doar așa visul și-l adapă? Nu știu, și poate nici nu vreau cunoaște Întregul labirint al tainelor Ce scorbura în mine-și naște În … Continuarea
Erezia performanței
Publicat de Costel Zăgan,Citiți performanța se măsoară și-n cuvinte Omul se mai poticnește de-un cuvânt de-o tăcere de-o singurătate Numai capodopera străbate veacurile ca un Făt-Frumos basmele și copilăria centrul de greutate al condiției umane De pildă când citesc redevin copil Cărțile sunt jucăriile mele preferate Mama-i biblioteca Iată joc șotron cu marii clasici ai literaturii române Eminescu Creangă Caragiale Slavici și costel zăgan Stop joc vine proful Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Dor de tine
Publicat de Luisa Neruţ,Te-aştept pe-aleea noastră cu platani Să răsfoim povestea de-nceput În care-am adunat, ani după ani, Iubiri şi doruri, clipe ce-au durut. Mi-e dor de meri, de nucii din livezi Sub care ne-ascundeam de-atâtea ori Când soarele blajin, de la amiezi, Se tot scălda în stropii din vâltori; Ce roze-n păr, uşor, îmi strecurai, La gât prindeai eşarfe de-adieri… Parfumul tău, ca florile de ceai , Îl simt şi-acum, de parcă … Continuarea
Erezia ca alter ego
Publicat de Costel Zăgan, 19 iulie 2015Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care orntermină de zidit moartea Dacă între noi rnse lăfăieşte absurdul cel de toate zilele Dernce atunci când îngerii au laringită Proştiirnfac vocalize cu Dicţionarul Drepturilor Omurnlui Dragostea rămânând un autoportretrnratat în doi Vai când moare un om ŞirnDumnezeu se sinucide puţinrnIndiferenţa pradă a aproapelui nostrurnNe lasă iar rece O ce bere infernalărnCe melancolie spumantărnDoamnernrnCostel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
mă iartă, mamă
Publicat de Cezar C. Viziniuck, 8 aprilie 2015am cules răsăritul de lângă drum l-am așezat pe masă într-un ghiveci ca atunci când florile de mai vor înflori să mă întorc la tine mamă cu răsăritul însorit în ghiveciul de ceramică roșie să te privesc în ochi și să-ți spun iartă-mă iartă-mă că au trecut atâtea primăveri în care florile pentru tine n-au înflorit iartă-mă că am uitat drumul spre casă și de atâta timp în ochi nu … Continuarea
Vinovăţia cuvântului
Publicat de Lucreţia Ionescu Buiciuc, 7 martie 2015Cu pânza diafană a nopţii am lustruit cuvântul Ţi l-am dăruit, Doamne, cu sfioşenie de ce ai lovit în el ca în păgân? nu auzeai plânsul rugăciunii? nu vedeai litera sângerând când apusul uită să apună? l-ai lăsat să bolească pe masa goală l-ai înconjurat cu frunze de rai, cu frunze de iad cuvântul, aproape adormit, ridica privirea nopţii spre Tine. Se făcea că era ziuă, soarele uscase roua singurătăţii … Continuarea
Erezia lui Bacovia
Publicat de Costel Zăgan, 4 martie 2015Doamne cum ţi-aş mai topi inima de gheaţă noapte fără de capăt Un Bacovia de zăpadă îmi colindă insomniile De-atâta nopţi aud ningând aud cerul viscolind nu-s singur şi mă duce-un gând la poluri Şi pacă dorm în pat de gheaţă iubita parcă viscoleşte şi până mâine dimineaţă am să mă zbat precum un peşte Şi nervii iernii-au îngheţat iubito iar la noi în pat (Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ … Continuarea
Boabe de argint pe-o bucată de inimă
Publicat de Lucreţia Ionescu Buiciuc, 1 martie 2015Am rupt o bucată de inimă şi am pus-o în altarul Tău dar n-ai primit-o! ai aruncat-o spre cealaltă parte a trupului umplându-se cu ruşine, căinţă şi regret. Eu rămăsesem sfânta care sfinţeşte albul hârtiei pe un colţ de masă, inima picura boabe de argint clopotul bătea rar, îngerul, căzut la pământ, şi-a strâns aripile adormind Mi-ai spus să iau parte la învierea regretelor clopotul se auzea din ce în … Continuarea
