Sari la conținut
Editura Agata, prima pagină

Cristian Carpenaru

În orele de vis răscolitor

Cristian Carpenaru

Un glas răsună în mine Rostogolindu-și existența În silabe de zboruri line, Izbindu-se de a neputinței epavă. Oare-i blestem sau binecuvântare Acest glas pierdut în naufragiu De știrbe note muzicale ce în zare Aruncă-același vechi solfegiu? Oare-i ecou, strigăt sau șoaptă Această înșiruire…

Bocet imberb

Cristian Carpenaru

Un bocet imberb se întinde Peste tremurînda gură În versul şchiop care-ţi cuprinde A existenţei veşnică cuminecătură. Se frâng cuvintele-n hăţiş De atrofiate imbolduri răspopite Şi umbre de zgrunţuros fetiş Răsfiră jelanii hămesite. Zadarnic mâinile-ţi cuprind Ţărâna rece-ntr-o sentinţă De…

Știu

Cristian Carpenaru

Știu că adevărul meu nu va coincide nicicând Cu adevărul tău, ce-l aperi cu jind Precum un războinic în lucioase zale, Strigând în nopți de nemărturisită jale. Ştiu că visele mele nu vor coincide Cu visele tale fragede, nicicând avide,…

Același început

Cristian Carpenaru

În tăcerea absurdă şi împovărătoare Pe care n-am s-o înţeleg nicicând, Învăţ să ucid orice semn de întrebare Prin violenţa unui mefistofelic gând. Aud rostogolindu-se în scâncet idilic Mirifica minge de foc orbitor, Răstignindu-se şi reînviind tiranic Într-un aspru ritm…

Închipuire

Cristian Carpenaru

Cumva ţi-a fost dor de mine, Mormânt clădit din huma neputinţei mele, De vreme ce răsfiri amăgitor şoaptele Unei chemări spre lumi virgine? Acum, când pendula se îneacă în tăcere Şi umbre îmi bat în geam poruncitor, Când păienjenii îmi…

Eu și tăcerea

Cristian Carpenaru

Tăcerea coboară în stropi de gheață Peste pardoseala trupului ospitalier, La fel ca-n fiecare dimineață În scâncet de vânt pasager. Îi simt prezența în fiecare ungher, Rostogolindu-se în versuri frânte Precum un greiere stingher Ce-n bocet viaţa o să-și cânte.…

Ce scurtă îmi pare eternitatea!

Cristian Carpenaru

Un strigăt, răscopt de amarnică așteptare, Se prăvălește zgomotos peste necuprinderi În rostogoliri de haotică desfătare Bocindu-și tărăgănat amintirile zilei de ieri. Se poticnește la colțurile străzilor neșlefuite Precum un călător ce a uitat itinerariul, Se fâstâcește, uitat prin lumi…

Abisul naște doar abis

Cristian Carpenaru

Abisul naște doar abis Și visul va rămâne doar un vis, Când buzele suave ori inerte Tot mazilesc durerile concrete. Când teoremele răstălmăcite De schimbătorii lor stăpâni, Azvârl noi și noi ispite În tremur de neputincioase mâini Când poveștile nespuse…

Rădăcini

Cristian Carpenaru

Mereu, în clipe de tӑcere Pios precum icoana nepictată, Ascultam a rădăcinilor plăcere De-a sfârteca brazda-nsetată. Și într-o zvâcnire de ac secundar Am simțit cum în mine cresc Aceleași rădăcini, legând hotar Între catacombe și vitraliul ceresc. Ramificații de speranțe…

Rugăminte

Cristian Carpenaru

Daţi-mi un loc numai al meu, Chiar şi un pătrat de humă stearpă În care să caut stropul de apă Al împlinirilor şi neîmplinirilor unui ateu! Daţi-mi prăpastia tăcerii molipsitoare Săpată în trupul găunos al uitării, În care să îngrop fără scăpare…