Silvia Lazarovici: ”Scriitori și publiciști botoșăneni. Dicționar biobibliografic” – un ancoraj al memoriei literare botoșănene
,,Munca puţină dă mult amor propriu, în timp ce munca multă trezeşte o neţărmurită modestie.” (Honoré de Balzac)
Am început cu invocarea acestei nobile expresiuni, un înțelept gând ce vizează personalitatea umană, pentru că, mai întâi, așa cum în toată această carte s-a scris numai despre oameni și activitatea lor creatoare, tot așa e potrivit să vorbim despre autoarea acesteia. Darul muncii, sârguința și modestia sunt trăsături ce, pe bună dreptate, îi pot fi atribuite doamnei Silvia Lazarovici. Și dovada e această solidă lucrare – ![carte [800x600]](http://agata.ro/wp-content/uploads/2013/05/carte-800x600.jpg)
,,Scriitori și publiciști botoșăneni. Dicționar biobibliografic”, apărută recent la Editura Agata.
După cum Silvia Lazarovici a avut grijă ca pentru fiecare dintre scriitorii și publiciștii botoșăneni să adune și să înregistreze date și informații care, într-o formă concisă, să-i prezinte așa cum sunt, fără subiectivism și fără a stabili treapta ce le aparține pe o scară a valorilor, în același mod încerc și eu, în semn de profundă considerație să atrag atenția asupra câtorva aspecte biografice ale Domniei Sale, ca un argument la ceea ce urmează.
Mă refer, aici, că ceea ce însumează rezultatul unei trude de ani de zile, arătat în acest volum, are în vedere zestrea literară a ținuturilor Botoșanilor. Nu este un lucru făcut numai pentru prezent, ci este, în același timp, un ancoraj al memoriei literare botoșănene pe un tetrapod al viitorului, ca un mijloc de afirmare a conștiinței sociale și a identității noastre. Această măreață și nobilă misiune nu ar fi putut să revină decât unui om, care o viață întreagă a fost în preajma cărților, pe care le-a răsfoit, le-a citit, le-a analizat și le-a ordonat după anumite criterii și, în același timp, le-a recomandat și oferit cititorilor pentru lectură și studiu.
Născută și formată în vatra culturală a românilor, Iași – Botoșani, Silvia Lazarovici și-a închinat viața unor idealuri, sfinte pentru Domnia Sa: perpetuarea fondului genetic al familiei (fiul fiindu-i de mare ajutor întru finalizarea celui de-al doilea ideal) și un dicționar biobibliografic al scriitorilor și publiciștilor botoșăneni, Botoșaniul fiindu-i locul unde și-a desăvârșit formația intelectuală.
Absolventă, în anul 1969, a Liceului Național ,,Mihail Sadoveanu” Iași (azi Colegiul Național) și, în 1974, a Facultății de Filologie, Universitatea ,,Al. I. Cuza”, Silvia Lazarovici, ca profesor de limba și literatura română, a funcționat mai întâi la catedră (Școala Brehuești – Vlădeni, Botoșani, 1974 – 1978), unde a lăsat amprenta unei competențe didactice cu un vădit profesionalism și, apoi, până la pensionare, la Biblioteca Județeană ,,Mihai Eminescu” din Botoșani. Aici, ca bibliotecar, a îmbinat munca de cercetare cu obligația profesională de a organiza evidența publicaţiilor (1978-1989), a îndruma și sprijini nevoile de lectură și studiu ale publicului (1989-1993), a actualiza datele bibliografice (1994), la care s-a adăugat râvna pentru catalogarea și descrierea bibliografică a cărților din edițiile curente (1995-2010).
Neastâmpărul intelectual al Domniei Sale s-a manifestat și în celelalte laturi ale activităților sociale: a îndeplinit funcţia de preşedinte (1994-1999) şi vicepreşedinte (1999-2010) la Filiala Botoşani a ANBPR; a colaborat cu articole pe teme culturale la publicaţii periodice botoşănene: ,,Actualitatea Botoşăneană”, ,,Colloquium”, ,,Gazeta de Botoşani”, gazeta ,,Vega”, ,,Intertext”; a publicat articole pe teme culturale şi literare în volumele colective: ,,Biblioteca şi perenitatea culturii româneşti” (Iaşi: B.C.U. ,,Mihai Eminescu”, 1990), ,,Eminescu: Carte-Cultură-Civilizaţie” (Botoşani: Biblioteca Judeţeană ,,Mihai Eminescu”, 1995; 1997); ,,Momente din istoria lecturii publice” (Arad: Negredo, 2009). Participă la simpozioane pe teme de bibliologie şi biblioteconomie organizate la: Biblioteca Academiei R. S. România, 1988, Bucureşti; Biblioteca Centrală Universitară ,,Mihai Eminescu” din Iaşi, 1989; Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” din Cluj-Napoca, 1992; Biblioteca Naţională a Republicii Moldova din Chişinău, 1993; Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din Bucureşti, 1993; Biblioteca Judeţeană Dâmboviţa, Târgovişte, 1995; Biblioteca Judeţeană Arad, 2008; participă la organizarea Expoziţiei de carte omagială ,,Mihai Eminescu” – Muzeul Naţional Cotroceni, 1996, iar sub coordonarea prof. Cornelia Viziteu, alcătuiește o importantă lucrare -,,Catalogul Fondului Documentar Eminescu”, vol. 2 şi 3 (Sibiu: Honterus, 2003).
Fără îndoială, munca și rezultatele Silviei Lazarovici au fost receptate pozitiv și, adecvat, a primit numeroase recompense, desigur morale: ,,Evidenţiat în munca culturală de masă”, insignă, 1982; ,,Premiul de excelenţă în studiu şi colecţie”, diplomă acordată de Ministerul Culturii, 1996, Oradea; ,,Medalia Meritul Cultural, cl. a III-a, categoria A – Literatură”, 2004; ,,Diploma de merit” – pentru profesionalism şi dăruire în întreaga sa activitate, 2010, acordată de Biblioteca Judeţeană ,,Mihai Eminescu” din Botoşani.
O simbioză om-carte, o muncă de decenii printre cărți, despre cărți și autorii lor!
Obișnuită cu ordinea impusă de viața din bibliotecă, în elaborarea lucrării de față, autoarea a avut în atenție câteva norme, după modelul ,,Dicţionarului General al Literaturii Române”, de la care, în general, nu s-a abătut. Printre acestea se regăsesc și cele legate de o metodologie bine cunoscută, de a solicita date de la scriitorii și publiciștii în viață. Unii au privit cu seriozitate această documentare, alții nu au dat importanță și chiar, am spune, au neglijat aceste solicitări și, de aceea, la unii autori se găsesc date sumare. Concise sunt și însemnările despre unii scriitori trecuți de mult în spațiul aducerii-aminte, determinate de lipsa surselor de informare, date care, din diverse motive, nu au fost reținute pe un anume suport pentru păstrarea și redarea lor circuitului public.
Deși rigoarea s-a observat pe tot parcursul elaborării lucrării, s-au trecut, totuși, cu vedere unele cerințe impuse (atunci când e vorba de un dicționar al scriitorilor) și, în plus, s-au consemnat cărți, lucrări și referințe care nu au nicio legătură cu literatura. Și nu e o greșeală, pentru că e vorba de un dicționar biobibliografic și orice informație despre scriitori, publiciști și faptele lor întregește profilul personalității acestora și creează imagini autentice ale subiectului și mediului din care provin. Pe de altă parte, s-au acceptat doar informații veridice, recente și conforme cu normele legale ale culturii scrise.
Efortul autoarei pentru ordonarea informațiilor despre scriitorii și publiciștii botoșăneni a început cu ,,Dicționarul scriitorilor botoșăneni”, care a cuprins un număr semnificativ de personalități și a avut, ca domeniu de cercetare, perioada anilor 1945-2000, lucrare apărută în anul 2000, la Ed. ,,Geea”, Botoșani, cu o prefață semnată de prof. univ. Ioan Constantinescu.
,,Scriitori și publiciști botoșăneni – dicționar biobibliografic”, apărută la Ed. Agata, Botoșani, 2013, cuprinde 270 de personalități și 11 publicații periodice de cultură, educație și creație literară din fostul și actualul județ Botoșani, din 1817 (Dimitrie Ralet – Istanbul) și 1819 (Cuciuran Mihail – Botoșani) până în 2013. În toată această cuprindere a biografiilor și operelor botoșănenilor (prin naștere și adopție), din loc în loc, se găsesc stâlpii culturii noastre naționale, spații generoase fiind alocate pentru Mihai Eminescu și Nicolae Iorga. Ca un dat de la natură, lucrarea începe cu Constantin Adam, un împătimit al cărții, bibliofil pasionat și scriitor, anume parcă de a sugera că e nevoie de un îndemn pentru prețuirea culturii scrise, și se încheie tot cu un contemporan, Vasile Zetu – „Umbra sufletului”, un „Siaj pe o lacrimă”-, semn că poezia și arta scrisului nu au murit prin aceste locuri. Și ca totul să fie memorabil, un alt corifeu al culturii botoșănene, considerat a fi fost o adevărată enciclopedie vie a Botoșanilor, Ionel Bejenaru, care aștepta apariția acestui volum, a întrerupt procesul de tipărire, pentru a i se face o regretabilă adăugire: ,,a trecut în eternitate la 7 mai 2013”. Cel de Sus să-l odihnească în pace, alături de marii cărturari ai neamului!
Silvia Lazarovici a ostenit pentru această carte, nu pentru a scoate în evidență caracterul sau poziția socială a scriitorilor și publiciștilor botoșăneni, de ieri și de azi, ci a agonist totul ca un gest de respect pentru cei cu talent și cu voință de a se apleca asupra scrisului, adevărații dascăli ai condeiului, fapta constituindu-se într-un demers autentic și necesar și nu un apocrif.
Memoria presează și ne atenționează că trebuie să fie respectată și acest lucru nu se poate face decât într-o formă organizată, care să nu poată fi pusă la îndoială. Zic memorie și nu moștenire! Și zic ,,memoria” nu ca un proces psihic, ci ca o zestre, un sistem bine organizat, coerent și consecvent actualizat și adaptat nevoii de a fi valorificat așa cum aici, în cazul acestei laborioase lucrări, scrisul ia forma precisă [a memoriei] de păstrare, precum la nivelul conștiinței individuale vorbim de cristalizarea memoriei.
,,Scrisul înseamnă memorie. Națiile fără memorie sunt damnate să iasă din istorie.” (Vasile Andru: Mistici din Carpați)
Iată, deci, că studiul ,,Scriitori și publiciști botoșăneni. Dicționar biobibliografic” nu este doar un mijloc de informare și documentare, ci este o carte de importanță majoră, prin faptul că în ea sunt adunate și organizate, într-o formă ireproșabilă, date și argumente referitoare la istoria scrisului botoșănean.
Este un ad acta!… pentru o contribuție la organizarea memoriei culturii acestor ținuturi, care au dat neamului românesc atâtea personalități de valoare.
Este un [atac] ad ignoratiam!
Este, înainte de toate, o operă de patrimoniu, o remarcabilă execuție științifică, vastă în comparație cu alte dicționare specifice scriitorilor și operelor lor de pe anumite arealii. Este o muncă începută cu câțiva ani în urmă, dar care nu se va încheia vreodată, pentru că, cu siguranță, această izbândă botoșăneană va fi preluată de generații și generații.
Cu această carte, Silvia Lazarovici dă un contur comprehensibil informațiilor din spațiul literaturii, un fapt scriitoricesc, care, în mod necesar, pricinuiește cristalizarea memoriei scrisului botoșănean. Și aceasta înseamnă cultură: Memoria Literară Botoșăneană!
Ion Istrate
Botoșani, 13 mai 2013
