Andrei
Publicat de Cezar C. Viziniuck, 4 decembrie 2013Andrei era singur într-o lume mult prea dură pentru vârsta lui. Avea doar opt anișori și trecuse prin mai multe necazuri decât ar face-o un adult. De când e pe stradă a învățat să se descurce singur. Atunci când primește câte un bănuț de la un trecător milos, își cupără plăcinta lui preferată cu brânză. – Am avut și eu o familie până să moară tatăl meu – ne povestește … Continuarea
Trandafirul ca o armă la tâmpla toamnei
Publicat de Costel Zăgan, 30 noiembrie 2013Doamne ce s-ar întâmpla Dacă aş duce un trandafir la tâmple Pornite ar înflori însuşi crivăţul iernii absolute Foc concentrat autoportret în ţăndări Posteritate distribuită în aval bucată cu bucată Nevroză vas comunicant al acestei comedii (in) umane În spatele oricărui zid al plân gerii umbra îmi este iar întoarsă pe dos Discipol al singurătăţii în doi Uit că tăcerea are întotdeauna ultimul cu vânt Şi iar visez foc cu … Continuarea
Preludiu
Publicat de Lia Ruse, 29 noiembrie 2013Lâncede funii lungi de umbră Se ȋntind peste bietul pământ, Se presimte răsuflarea sumbră A aerului aruncat pe vânt. Mirat mai rotește pământul Un ornic cu acele-n soare Iar vremea alunecă-n cântul Foilor de porumb șușotitoare. Razele soarelui se chircesc Printre genele-i blând alungite, Văzduhul, ȋntr-un fel copilăresc, Se-agată de clipele smucite. Prin guri nevăzute curge mușcătura Câmpul se lasă locuit de-un gol Căci iarna-și arată făptura Printre gratii de … Continuarea
Familia Rallet şi Bucecea
Publicat de Iulian-Cătălin Nechifor, 27 noiembrie 2013Familia Rallet este de provenienţă levantină şi ajunge în spaţiul românesc la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Italiană de origine, familia Rallet s-a stabilit în secolele XIII-XIV în Constantinopol, în decursul timpului grecizându-se. Reprezentanţii ei au fost trimişi ai Veneţiei în capitala otomană, unde au apărat cu succes interesele Republicii. Numele de Rallet a fost luat după stabilirea în Principatele Române, în locul celui de Ralli cu care veniseră. În Moldova, … Continuarea
Armonie în poezia istorică
Publicat de Ana-Maria Dudău, 24 noiembrie 2013Eminescu scria într-unui din manuscrisele sale: „cel ce cântă se dezmiardă şi pe el şi pe ceilalţi\”, gândind mai sus decât la agrementul, la plăcerea estetică imediată: urmărea efectul legilor muzicii, al legilor orfice, de a concilia contrariile . În această viziune orfică, universul eminescian se însufleţeşte muzical, plenitudinea mult visată a macro şi microcosmosului exprimându-se în armonii sonore. Lira lui Orfeu, des citată, avea virtuţi magice ştiute asupra naturii. … Continuarea
Vine o zi
Publicat de Luisa Neruţ, 23 noiembrie 2013Vine o zi când zidurile cad singure fără să aștepți surparea timpului; printre file plânse găsești sufletul îngălbenit aerul ia forma gurilor uscate coși cămașa cu flori false ieși în lume desculț departe sfâșiat de zile impare nu ai urechi pentru vaietul deșertului nici ochi să privești înapoi nu e timp pentru gânduri nici să faci mătănii pașii trec dincolo de ruine în lumea pe care ai lăsat-o într-un ieri … Continuarea
Atitudinea satirică eminesciană
Publicat de Ana-Maria Dudău, 22 noiembrie 2013În evocarea istoriei atitudinea poetică a lui Eminescu apare sub două aspecte: unul elegiac şi altul satiric . Viziunea elegiacă e predominantă în acele creaţii în care panorama civilizaţiei creează un sentiment al zădărniciei, determinat de ideea că nimic nu este statornic în timp, ideea fortuna labilis. Un astfel de poem este Memento mori: „… Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas, O, acele uriaşe piramide Căci stau … Continuarea
Esoteric
Publicat de Luisa Neruţ, 21 noiembrie 2013De cele mai multe ori plec din mine să-ți fac loc trezesc curcubee și sorb amarul cireșelor numărate din șase în șase uit de pumnii strânși în care țin lumea mea încercând la răscruci să te adun în mine toate le fac în timp ce mă-mpart între noapte și zi între zvonuri ovale iar tu intri străbați fiecare culoar mă știi pe de rost cu tot geamătul din lume te … Continuarea
Se face cald
Publicat de Lia Ruse, 20 noiembrie 2013Cu visele-n paradisul tăcerii Deodată-n văzul zilei am intrat, Mi-ating privirea de marginea zării Și lacrima ȋn vers m-a preschimbat Și simt cum ȋn clipita ce-mi dă viață, De traversez prin miezul ei real, Mă duce-n aurita dimineață. Cât de topită sunt ȋn visu-acesta val ! Ȋncerc senzația acelui timp… O ! Iar se face cald de-a lungul clipelor Umbrele străvezii le-adun din anotimp Și colorez cu dragoste-nceputul lor ; … Continuarea
Poet la etc.
Publicat de Costel Zăgan, 19 noiembrie 2013Un mijloc de locomoţie pentru tăcere chemaţi poetul la prefectură să vedem dacă în fagurii de miere n-are cumva lacrimi amare de ură Chemaţi poetul la prefectură să vedem are sau n-are documentul şi dacă e dotat cu gură un căluş îi poate tempera talentul Are sau n-are documentul să vedem în fagurii de miere încape cum scrie firmamentul sau numai tone de tăcere Legaţi-l cobză de-i poet şi-apoi să … Continuarea
