Ia sî vad, aşa, şî călcâili !?
Ceal’lalt, al doilea, cini era cu tini măi, ca nu-mi mai aduc aminti? A, ia uiti cum s-o nimerit in sara asta, o fatî c-un băiet, o fatâ c-un băiet, aşa, ca la gioc. Am zîs eu cî fetili-s mai cuminţi dicât băieţî, uiti’s mai curati.
Hai, zvârli apa că-i murdară.
Fanică, tu, la urmă, că tre’ sî torni apa, uncropu’, că eşti mai în puteri şî tu, Ovidiu, tot la urmă, cî tu pui pi foc. Ia mai bagî vreo doi strujăni, aţîţî-l un pic, nu vezi cî stă sî moarî.
Carmen, acuma tu, cî ai picioarili mai curati si dup’aceia Danuţ. Uni te-i mânjât în halu’ ista, pacatili meli, freacî bini, dă până sus, până la genunchi. Dacâ vini tat’tu di la Iaş şî ti vedi’n halu ista’i vai ş’amar. Măi duglişule, şăzi binişor, câ verş tătî apa din lighean, şî faci tătă bucătăria o aparaie. Hai, zvârli apa si clăteşti oleacă ligheanu’. Mai în fundu’ gradini’, nu aicia sub uşa, sî faci şuiuc sî-mi rup capu’.
Hai, alţ’ doi. Voichiţa, tu prima şî dup’aceia Dorel. Da’ uni’ t-ei julit in halu’ ista, fii fată hăi atentî! Te-i dat cu gaz? Hai vinî sî ti dau c’o leacî di gaz ca să-ţi treacă. Puti? Dacî-i gaz…
Da’ lasî, cî-ţi treci.
Mai puni nişti apă răci, sî nu ti opăreşti, hai şî tu, ultimu’.
Un’ei pus ştergaru’? Uiti ci chicioari murdari ai, măi băieti, parcî ai solzi, freacă bini, di parcă nu le-i spalat ieri sara. Un’e-i fost? A! Ai dornit la Maria! Ş’acolo nu sî spalâ chicioaroli, sara, la culcari? Cre’c-ai mânjât tăt aşternutu’, las’ cî ti prindi ie, Maria ş’ai sî vezi tu…
Hai, tăţi in pat, tăţ’ la culcari, că-s frântă, cî m-am trezît cu noaptea-n cap, la cinci am făcut ochi ca sî va fac di mancari la tăţ’, cî nu-i di şagă cu’atâţia dârlăi ca voi.
Hai, fetili celi mici pi cuptiori, că draci di băieţi ni l-or dihoca şî sî mai şî spânzură di grindă, di mi-or farma casa, m-or lasa în drum. Voi, cî sânteţi mai marişori pi patu’ di lângă geam, de-a chicioarilea, ca s-încapeţ’, iară voi, mai mititei, cu mini.
Nu! În casa cei bună, nu, cî vă ştiu eu, vreti sî-ni mâncaţ’ bumboanili, cî am si eu vreo două pi di hram, c-a vini lumea şî m-oi faci di râs.
Hai, puni clenciu’ la uşă, stingi lumina şî sî n-aud pi niminea, cî vreu sî dorm.
Ştefan Serşeniuc
Curriculum vitae*
Ştefan este născut în 1966 în ultima zi din zodia Leului, deci deja cu porniri feciorelnice, în Suceava. Odată cu rebotezarea regiunilor în judeţe ia calea pribegiei, semn ce-l va dura toată viaţa şi se stabileşte cu părinţii la Botoşani. Frumos oraş. La Şcoala 11, renumită pentru premiile de la Olimpiade şi alte întreceri hărniceşti, reuşeşte cu chiu cu vai să ia o menţiune gradul trei într-un an în care doi dintre cei mai buni ca el se absentează. Ştefan face parte din ultima generaţie care nu dă treapta întâi, astfel încât este acceptat cu brio la Laurian, liceu vechi şi cu tradiţie. Aici, devenit utecist pe motiv de vârstă şi reuşeşte să nu aibă prea multe probleme de învăţătură. Unica corijenta, pe motive de neseriozitate, o are la limba română. Acest lucru îl va marca toată viaţa. Neseriozitatea! Imatura înclinaţie către mecanică, ştia să folosească şurubelniţa, cheia franceză şi alte unelte de profil, o determina pe mama să îl împinge către Facultatea de Mecanică, Iaşi. Aici i se dezvoltă multe calităţi nefolositoare. Băutura, fetiţele, chiulul de la şcoală şi mâncatul gratis la cantină. Singurul lucru util pentru Ştefan, în această perioadă, a fost că s-a însurat din dragoste şi lucru curios, nevasta lui îl mai suporta şi astăzi. Profitând de balamucul revoluţionar, Ştefan, entuziasmat, se lăsă de studii şi începe să încerce să facă bani. Taximetrist, tâmplar, barman, reprezentant de vânzări sunt câteva din meseriile la care rând pe rând a renunţat. În Italia a intrat clandestin exact când America pierdea pe rând cele două turnuri gemene. În treisprezece ani cât a durat şederea sa, Ştefan a făcut mulţi prieteni şi tot atâtea meserii. Îngrijitor de bătrâne, şofer, macaragiu, magazioner. Îndrăgostindu-se de cea mai frumoasă ţară din lume, amicul nostru se capătă cu o cetăţenie cu care se mândreşte mult. Mult. Dar cum criza bântuie prin toată Europa, Ştefan speriat părăseşte continentul, atras de miracolul Canadei. Miracolul a durat trei zile, respectându-şi definiţia de miracol.
Nu închei fără să vă spun de activitatea sa de prozator. Scurt. Prozator scurt. A scris în jur de 50 de poveşti, mai toate optimiste şi zâmbitoare. Unele tratează prostia, altele sexul şi altele pe amândouă la un loc. Altele nu. Un lucru îmi pare interesant la ele, la texte, personajele îmi par cunoscute, toate... O fi pentru că sunt obişnuite, comune, nu au nimic extra.
Lectura plăcută!
Ştefan Serşeniuc
*erată. Între timp a scris si câteva poezii. Nu multe.
