Cum câstigi timp?
Ca să câştig cât mai mult timp, beau multe cafele.
La cinema, cât timp văd filmul, mă sărut cu vecinii de scaun şi aşa rezolv problema cu idilele. Deh, toţi am avut câte una. Mă grăbesc, sunt în mişcare continuă, stau atent, cu ochii pe clepsidră să văd ce oră e.
Sunt trist şi vesel în acelaşi timp, e mai economic, se risipeşte mai puţin.
Intru în criză dacă nu sunt în criză de timp.
Am omorât toţi spiriduşii, că nu mai erau la modă şi mă făceau să pierd timp, erau prea jucăuşi. De atunci joc numai fotbal, dar aşa, în pas de şotron, într-un picior, arunc cu mingea dintr-un pătrat în altul, ca şi cum aş trage şut în poartă, aşa fac două lucruri deodată.
În bucătărie fac toată mâncarea la un loc. Ce rost ar mai avea să pierd timpul cu felul unu, doi şi trei. Fac, aşa o gogoaşă mare, înăuntru pun o găluşcă pe care o umplu cu varză, într-un colţ pun şi două smochine, asta ţine loc de dulce, în colţul opus adaug şi câteva picături de ţuică. Când încep să mănânc o iau din partea cu ţuica, îmi zic poftă mare, o dau pe cap şi închei mâncatul în colţul opus, cu smochinele, şi-mi zic să-mi fie de bine. Nici nu mai pun totul în oală, să nu pierd timp, gătesc totul într-o linguriţă. Hap! Şi am burta plină.
Am şi o idee inovatoare, sper să funcţioneze. Mă pun unde se termină noaptea şi unde începe ziua şi merg în direcţia soarelui, odată cu el. Aşa am o zi infinită. Când ajung la oceane ies pe partea cealaltă ca din cadă, atent, să nu alunec. Cu timpul astfel economisit îl pun la bancă, cred că-mi dau şi dobânda ăştia, oare cât o mai fi pe an?
Gata, hai, că n-am timp!
Ştefan Serşeniuc
Curriculum vitae*
Ştefan este născut în 1966 în ultima zi din zodia Leului, deci deja cu porniri feciorelnice, în Suceava. Odată cu rebotezarea regiunilor în judeţe ia calea pribegiei, semn ce-l va dura toată viaţa şi se stabileşte cu părinţii la Botoşani. Frumos oraş. La Şcoala 11, renumită pentru premiile de la Olimpiade şi alte întreceri hărniceşti, reuşeşte cu chiu cu vai să ia o menţiune gradul trei într-un an în care doi dintre cei mai buni ca el se absentează. Ştefan face parte din ultima generaţie care nu dă treapta întâi, astfel încât este acceptat cu brio la Laurian, liceu vechi şi cu tradiţie. Aici, devenit utecist pe motiv de vârstă şi reuşeşte să nu aibă prea multe probleme de învăţătură. Unica corijenta, pe motive de neseriozitate, o are la limba română. Acest lucru îl va marca toată viaţa. Neseriozitatea! Imatura înclinaţie către mecanică, ştia să folosească şurubelniţa, cheia franceză şi alte unelte de profil, o determina pe mama să îl împinge către Facultatea de Mecanică, Iaşi. Aici i se dezvoltă multe calităţi nefolositoare. Băutura, fetiţele, chiulul de la şcoală şi mâncatul gratis la cantină. Singurul lucru util pentru Ştefan, în această perioadă, a fost că s-a însurat din dragoste şi lucru curios, nevasta lui îl mai suporta şi astăzi. Profitând de balamucul revoluţionar, Ştefan, entuziasmat, se lăsă de studii şi începe să încerce să facă bani. Taximetrist, tâmplar, barman, reprezentant de vânzări sunt câteva din meseriile la care rând pe rând a renunţat. În Italia a intrat clandestin exact când America pierdea pe rând cele două turnuri gemene. În treisprezece ani cât a durat şederea sa, Ştefan a făcut mulţi prieteni şi tot atâtea meserii. Îngrijitor de bătrâne, şofer, macaragiu, magazioner. Îndrăgostindu-se de cea mai frumoasă ţară din lume, amicul nostru se capătă cu o cetăţenie cu care se mândreşte mult. Mult. Dar cum criza bântuie prin toată Europa, Ştefan speriat părăseşte continentul, atras de miracolul Canadei. Miracolul a durat trei zile, respectându-şi definiţia de miracol.
Nu închei fără să vă spun de activitatea sa de prozator. Scurt. Prozator scurt. A scris în jur de 50 de poveşti, mai toate optimiste şi zâmbitoare. Unele tratează prostia, altele sexul şi altele pe amândouă la un loc. Altele nu. Un lucru îmi pare interesant la ele, la texte, personajele îmi par cunoscute, toate... O fi pentru că sunt obişnuite, comune, nu au nimic extra.
Lectura plăcută!
Ştefan Serşeniuc
*erată. Între timp a scris si câteva poezii. Nu multe.
