Sclipiri romantice

Publicat de Lia Ruse, 30 decembrie 2014

Luminile au înnoptat încet Ţâşnesc, din boltă, izvoare de ger, Peste omăt, un amnar violet Aprinde diamantele ce pier. Pârtiile fug desperecheate Pe roata ceasului cu clipe pale, Sub paşi pocnesc pietre-ngheţate Ce pot luci – deşi – sunt ireale. În rugă, smerite frunţi se-nclină… Dorul scânteind aprinde-o stea Sclipind de frumuseţe şi lumină Pe-o rază furată din privirea mea… Vâslesc prin timp şi… suntem împreună, Clipa mă ţine-n braţe-n … Continuarea


Afecţiunea

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 29 decembrie 2014

M-a luat şi pe mine, mi-a dat-o ea, e clar. Poate am avut-o eu primul, ori ne-a luat pe amândoi deodată? N-are importanţă! E ca o gripă, numai că nu ai febră, transpiraţie şi roşu în gât. În rest, e la fel. A, ar fi o diferenţă! E adevărat, e contagioasă la infinit, dar se ia numai din doi în doi, în perechi. Leac n-are, dar nici nimeni nu-l caută. … Continuarea


Bocet imberb

Publicat de Cristian Carpenaru, 28 decembrie 2014

Un bocet imberb se întinde Peste tremurînda gură În versul şchiop care-ţi cuprinde A existenţei veşnică cuminecătură. Se frâng cuvintele-n hăţiş De atrofiate imbolduri răspopite Şi umbre de zgrunţuros fetiş Răsfiră jelanii hămesite. Zadarnic mâinile-ţi cuprind Ţărâna rece-ntr-o sentinţă De interogatoriu plin de jind Ce nu acceptă pocăinţă. Zadarnic îţi cobori înfuriată Potop de întrebări neostenite În ciuntită vorbă descleştată Cerând răspunsuri ferchezuite. Şi dintr-odată o linişte suspectă Coboară pe … Continuarea


Iarnă

Publicat de Lia Ruse, 29 noiembrie 2014

Iarnă, zborul nins coboară o bucurie caldă Din albul nor, deşi… e înţepat în spini de ger… Eşti atât de fermecată prin fulgii de zăpadă Deprinşi să râdă tocmai din cer! Iarnă-nflorita-n tăceri, sculptată-n zăpezi, Strecurată prin plase de păianjeni enormi Care din lipsă de hotare poţi să te pierzi Într-un spaţiu aproape polar, în care poţi s-adormi. Iarnă răsfoită de priviri în cădere lină, Templu` larg de abur ce … Continuarea


Arome

Publicat de Luisa Neruţ, 27 noiembrie 2014

E-o seară-n ton cu apele tăcute, Din când în când, doar vântul mai cuvântă Prin filele ce fruntea ţi-o frământă, Iar tu le-aduni – cu vrute şi nevrute; În vechiul sfeşnic arde ziua frântă… Ce-i pasă ei că urmele pierdute Se risipesc, văzute, nevăzute În vechi şi noi? Şi-afară-i noapte tâmpă… Din plete-mi răsuceşti blonde inele, Din gene-mi curg idei neprefăcute, Iar îngerii privesc după perdele; Sunt orele de-acum şi … Continuarea


Năsâp *

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 20 noiembrie 2014

Haidi uăi cî m-aşteaptî şăfu’, mişc’ti mai răpidi cu escavatoru ceala, ci parcî n-ai mâncat di diminiaţî. Încarci sau ti faci? Hai!… Cum uăi di cari năsâp? Cum di cari? …Năsâp! Di ci, di câti feluri ai? Nu uăi, nu ma fă sî telefonez lu şăfu’, cî-i nervos, deja mi-o tras o feşteleală di diminiaţî… s-o fi certat iar cu aceia a lui, cu putana*1 ceia a lui… Uăi, răli-s … Continuarea


Oprește toamna

Publicat de Lia Ruse, 18 noiembrie 2014

Flutură miros uscat frunzele derutate Apoi, coboară înfăşurate-n aur toate Lăsând semne umbrelor să fâlfâie albastru, Cerului să împrumute aripi de-alabastru. Roţile macină timpul într-un ceas mai sonor… Raze colorate rubiniu se ivesc în cor Să-şi păstreze conturul în forfota amară. Ca dungile se împarte lumina spre seară! O pală de vânt se pierde prin spaţiul deschis Lipind pete portocalii pe zările de vis. Vremea dospeşte răcoarea între cer şi … Continuarea


Păcătosul

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 4 noiembrie 2014

Sunt un păcătos. Nu prea-mi reuşesc rugăciunile. Ori n-am intonaţie de popă, ori nu le ţin minte, se ştie, trebuie ştiute pe dinafară. Aşa că ascult Bach şi Vivaldi. Cu ardoare. Cele scrise pentru El. Şi mă strecor şi eu printre note, poate m-aude. Oricum, am făcut o listă cu toţi cei ce i-au cântat osanale şi cei ce i-au pictat aşa frumos chipul, sculptorii incluşi. O iau cu mine … Continuarea


Știu

Publicat de Cristian Carpenaru, 3 noiembrie 2014

Știu că adevărul meu nu va coincide nicicând Cu adevărul tău, ce-l aperi cu jind Precum un războinic în lucioase zale, Strigând în nopți de nemărturisită jale. Ştiu că visele mele nu vor coincide Cu visele tale fragede, nicicând avide, De aceea aştern în taină pecetea tăcerii Peste nocturnele-mi spongiforme trăiri. Ştiu că felul meu de a fi îţi pare straniu Precum un descompus vechi craniu Pe care nu-l vei … Continuarea


Requiem pentru tatăl meu (Nestor Gogoncea)

Publicat de Lia Ruse, 2 noiembrie 2014

Aluneca timpul spre somnul zidit, Umbrele-adunau ritmica suflare, Între cifre triste ceasul obosit A oprit lumina cu braţe amare… *** Nori se îmbulzesc în privirea noastră Cu izbucniri de clopot în durere, Cu stea ce-apune-n depărtare-albastră De noapte în absolută tăcere. Sub pleoapă candela-şi fumegă sclipirea Cu sfială -închisă- într-un crez prea sfânt… Clipele în doliu fulgeră-amintirea Cu rugăciuni strigate-n poticnit cuvânt…