Aud vântul trecând, ca un plâns de liră,
Prin alba lumină sau prin umbră ca năutul,
Din spaţii aurind pe loc, tot el se miră
Cum poate-aduce primăvara, cu minutul!?
Cu graţie adună de pe arsele prundişuri
Gheaţa-asudată (pradă grea), tăceri fluide,
În echilibru-nvie speranţa-n rămurişuri
Cu leac de soare-n iarbă, pe locuri aride.
Mi-a aruncat în braţe-o zi de sărbătoare
Şi sângele mi-a ţopăit, pe drumuri înapoi
Şi-n visul meu crescut aş vrea o binecuvântare,
De îngeri, ca să mijlocească rugile-ntre noi.
Cu amintirile arzându-mi lângă tâmplă
Parcă-aş putea să te ating dar drept să-ţi spun
Deodată m-a cuprins o teamă că se-ntâmplă
Să-ţi pierd imaginea în vânt -ca zilele ce-apun-.
***
Păstrăm, de multă vreme, un gest întredeschis
Prin toate plasele-aurite de peste zi,
Eşti chipul ce fuge cu speranţele în vis
Şi arde aşteptarea în clipele târzii!
