Ajun de Crăciun

În livada mea ce-i albă
stau copacii aplecaţi.
Nu de fructe, ci de-o salbă
de omăt şi-s îngheţaţi.

Câte-o frunză ici şi colo,
câte-un măr ce-i zgribulit
şi pe-o creangă cântă solo
un piţigoi mai dezmorţit.

iar din norii argintii
a-nceput încet să cearnă
fulgi albi, mici şi zglobii.
E Crăciunul şi e iarnă.

Din văzduh se-aude-un clopot
clincăind cam vesel, spun,
iar pe casa mea un ropot
de paşi mici, e Moş Crăciun!