mă iartă, mamă
Publicat de Cezar C. Viziniuck, 8 aprilie 2015am cules răsăritul de lângă drum l-am așezat pe masă într-un ghiveci ca atunci când florile de mai vor înflori să mă întorc la tine mamă cu răsăritul însorit în ghiveciul de ceramică roșie să te privesc în ochi și să-ți spun iartă-mă iartă-mă că au trecut atâtea primăveri în care florile pentru tine n-au înflorit iartă-mă că am uitat drumul spre casă și de atâta timp în ochi nu … Continuarea
Zâmbet de mamă
Publicat de Cezar C. Viziniuck, 9 octombrie 2014au trecut atatea ierni geroase peste tine atâtea criveţe ţi-au pălmuit obrajii şi primăveri cu parfum de flori chiar de-au fost puţine acum când frunzele ruginite te-ndeamnă la melancolie zâmbetul tău cald de mamă nu s-a ofilit m-aştepţi mereu cu aceiaşi ochi umezi de lacrimile ce-au curs cât am lipsit în prag cu-n zâmbet larg mă-mbrăţişezi din poartă mamă
Poema sin vergüenza
Publicat de Cezar C. Viziniuck, 29 august 2014ochii nu mai sunt ochi dacă n-au privit picioarele desfăcute ale unei femei bărbatul nu e poet dacă nu a atins cu-n singur vers sfârcul unui sân *** Ioana era mai tot timpul înconjurată de muşcate roşii în fereastră gândea şi răzgândea un poem apoi îl scria cu ojă pe sticla geamului era poemul nerostit al buzelor sale la umbra cuvintelor se dezbrăca expunându-şi sânii aproape perfecţi ca privindu-i fiece … Continuarea
De-aș putea
Publicat de Cezar C. Viziniuck, 28 iulie 2014Iulianei Lungu ah, de-aș putea să mă privesc în oglindă numai o dată să constat atunci cu timiditate c-aș mai putea iubi poate aș uita de moarte și-n viață – fără speranțe – al tău voi fi
Rugă
Publicat de Cezar C. Viziniuck, 29 iunie 2014în tăcerea nopții biserica e luminată de cântecele îngerilor în strană călugărul strânge metanii ochii sfinților ațintiți spre altar pe marmura neagră genunchii striviți de rugăciune gem unde ești Doamne când ochii se pleacă sub perdea de foc înaintea tronului tău prea mulți nori prea multe furtuni prea multe ceruri ne despart cum aș putea să te ajung
Trandafirul
Publicat de Cezar C. Viziniuck, 22 iunie 2014seara, amețit, trandafirul se pleacă în fața lunei
Umbre (Fantomele trecutului), Partea a doua – Răzbunarea – Capitolul 3
Publicat de Cezar C. Viziniuck, 31 mai 2014Paştele trecuse. Lucian şi Cristina şi-l petrecuseră la Mănăstirea Voroneţ, renumită pentru fresca sa exterioară realizată de pictori necunoscuţi pe timpul Domnitorului Petru Rareş, pentru propriul stil, o sinteză originală de elemente: bizantine (plan treflat cu turla pe naos), gotice (arcuri frânte la chenarele uşilor şi ferestrelor; contraforturi) şi autohtone (turla pe 4 arcuri şi baza stelată, ocniţe sub cornişă, arcade oarbe la absidă, friza şi discurile smălţuite), în care … Continuarea
Metamorfoze
Publicat de Cezar C. Viziniuck, 30 mai 2014în noapte lacrimi de cireş îşi varsă amarul pe beton o umbră parcă se prelinge spre banca din oţel forjat se opreşte tace rînjeşte iar dinţii ca ai unei feline răsar de sub arcul buzelor trandafirii e ea părăsita nopţilor trecute cînd am fost doar cu tine cînd am uitat de ea de ochii ei de gura ei eram doar eu si tu pe-o bancă în parcul marilor eroi scurtă … Continuarea
Umbre (Fantomele trecutului), Partea a doua – Răzbunarea – Capitolul 2
Publicat de Cezar C. Viziniuck, 24 mai 2014Zilele au trecut pe nesimţite. Traducerea mergea bine, iar Cristina se obişnuise cu condiţiile de trai din casa lui Lucian. Acesta îşi schimbase total obişnuitul său program. Dimineaţa lucra împreună cu Cristina la traducere, iar după masa scria câteva ceasuri, după care ieşea în sat, la cârciumă, unde, în faţa unei beri, asculta ce şi cum se vorbea. Aşa făcu şi-n ziua aceea de aprilie când, în faţa unei beri … Continuarea
Umbre (Fantomele trecutului), Partea a doua – Răzbunarea – Capitolul 1
Publicat de Cezar C. Viziniuck, 19 mai 2014A doua zi dimineaţă, se trezi cam în jurul orei şase. Îşi prepară o cafea şi, cu cana în mână, se aşeză la masă, unde avea pregătit de cu seară un morman de coli de scris. Era obişnuit să scrie de dimineaţa devreme până pe la prânz, iar după-masa îşi rezerva două ore de somn şi două de redactat lucrarea anterioară. În ultima vreme, trăia din ce în ce mai mult … Continuarea