Visez,
iar visul meu parcă-i
aevea
şi-acelaşi demon-înger
mi s-arată;
el este
cum e în poveste féea
şi seamănă
c-un drăcuşor de fată.
Eşti îngerul
ori demonul din vale,
ce îmi apari mereu în vis?
nu ştiu,
dar îţi aştern în cale
covor de flori de măr
şi de cais.
De eşti un înger
despre care-au scris poeţii
ori demonul
din Valea-adâncă,
cobori din vis
în pragul dimineţii
ca roua dimineţilor
în luncă.
Te voi culege
în mănunchi de primăveri
cum noaptea
îşi culege-un cer de stele,
să fii şi îngerul,
şi demonul printre luceferi,
să fii şi demonul
şi îngerul trăirii mele.
