De cele mai multe ori
plec din mine să-ți fac loc
trezesc curcubee și sorb amarul cireșelor
numărate din șase în șase
uit de pumnii strânși în care țin lumea mea
încercând la răscruci să te adun în mine
toate le fac în timp ce mă-mpart între noapte și zi
între zvonuri ovale
iar tu intri
străbați fiecare culoar
mă știi pe de rost cu tot geamătul din lume
te cuibarești tăcut ca Iov printre psalmi
știind că niciodată nu ți-aș înstrăina culcușul;
surâsul furișat în veriga argintie
mustul cuvintelor
urmele calde
toate le găsesc când plec din mine să-ți fac loc
și nici nu știi de cele mai multe ori.
