Încă o iarnă se mai duse
lăsând în urmă doar un zvon
că peste creste cu brândușe
ultimii fulgi joacă șotron
În vale-i mare ciufuleală
de muguri ce plesnesc vioi
când ploaia nărăvașă spală
cojocul alb de pe zăvoi;
O gâză mică, zgribulită
se-adăpostește repejor
sub o ferigă adormită
de basmul unui zburător…
La geam, doi picuri se răsfață
pe fruntea unui ghiocel
ce vrea să scrie o prefață
pe-al Primăverii suflețel.
