Cerul varsă lacrimi cenușii,
Pământul pare-a fi de sânge;
Totu-n jur pare pustiu…
Totul plânge.
În fagi le sângerează toamna
Și-n van vrea cerul să îi spele.
Mult prea adâncă-i rana…
Totul geme.
Toamnă-i. O toamnă-nsângerată;
Din copaci cad lacrimi de sânge.
Lumea-i îndurerată…
Totul plânge.
Pe case, gemete de toamnă;
Prin păduri, mii de vizuine;
Peste tot o rană…
Totul geme.
