iar va fi toamnă și ochii cerului vor plânge
pe caldarâmul plin cu frunze moarte
coșurile caselor iar vor scoate fum
și peste tot mireasma lemnului de fag ars va fi respirat
noi ne vom plimba sub o singură umbrelă
ținându-ne de mână prin parcul Ariniș
străjuiți de copacii golași
mințile noastre se vor întoarce
în timp la hainele ușoare și
soarele arzător din vara apusă demult
când ne plimbam prin același parc
ascultând ciripitul vesel al păsărilor
copacii se vor scutura în vânt zgribuliți de brumă
ultimile frunze vor cădea în fața noastră
și moi le vom călca nepăsători
înfierbântați de dragostea ce va usca
obrajii umezi de ploaie
vom merge acasă înspre seară
când luna pală va străpunge norii
iar vom fi fericiți în fața sobei de teracotă roșie
în seara de toamnă în care ne vom iubi nebuni
iar vom fi fericiți chiar dacă
cuvintele vor pluti în aer nerostite
de noi doar auzite
