Cara signorina studentessa

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 2 martie 2014

Aşadar, unde se întâlneşte cererea cu oferta ajungem la preţ.

La preţul corect. Dar eu nu pot să măresc preţul, chiar dacă cererea este în creştere, nu mult, tendinţa este pozitivă, dar şi oferta creşte, sunt mereu fetele astea tinere, care şi ele, ca şi mine, nu ştiu să facă altceva… Câte una a studiat, ca şi mine, dar, cu criza asta, nu-i nici un loc de muncă, nu-i nimic de făcut… Chelneriţă într-un bar, îţi dau 50 de euro pe zi, 12 ore, şi munceşti de-ţi plesnesc venele de la picioare, iar la urmă cine ştie ce mai vrea câte un porc de şef de sală, câte vreun patron, că aşa-i, când eşti tânără toţi se leagă de fundul tău. Şi eu gratis nu mai fac nimic, gata, vreau bani, nu mulţi, dar nu vreau să mă calicesc la orice văd prin vitrine… Aşadar, cererea ar putea creşte dacă umblăm la preţ, adică scad preţul şi creşte cererea. Nu nu-i bun, nu-i de mine, nu pot să scad preţul şi să muncesc mai mult, în ideea că o să încasez ceva în plus… şi-aşa preţul e mic, tre’ să suporţi toate mofturile, toate ideile lor ciudate… Nu, nu-i bun! Noutăţi şi îmbunătăţirea serviciului. Aici da, aş putea adăuga ceva sare şi piper „prestaţiei”, pot să aduc ceva idei noi, scule şi accesorii noi, oricum magazinele de specialitate sunt pline de mici perversităţi, simplu de folosit şi uşor de simulat şi stimulat ceva „extra placere”. Ceva în plus. Mda, s-ar putea lucra aici, s-ar putea adăuga ceva nou şi urca un pic preţul… dar cât să fie, cât ar putea câştiga în plus…10, 20…50 de euro, nu-i asta soluţia care mi-ar schimba viaţa, nu-i ăsta viitorul meu. Sper! Curios cum la cursurile de economie aplicată am luat 10 şi m-a şi lăudat profesorul ăla simpatic, cum îl chema… domnul profesor Rossi. Hihih, avea o mustăcioară simpatică, aşa ca prin anii \’ 50, alla Clark Gable. Curios cât de uşor este să faci bani pe hârtie, în cărţi, la cursuri şi cât de greu este în viaţă… Naiba s-o ia de viaţă! Am studiat atâta vreme ca să fac ce? Ce? „La troia”? Frumos! Gata cu smiorcăiala, gata, să trecem la studiu, să vedem cum se poate îmbunătăţi, cum se pot scoate mai mulţi bani, cum să optimizez, cum să fac să câştig mai mult. Facturile nu aşteaptă să-mi plâng de milă, proprietarul vrea chiria la început de lună, nu mă vrea pe mine, vrea banii mei… aş putea să plătesc nu cu bani, ci în natură, chiria… Nu, nu! Dacă aude asta cu ce mă ocup, cum câştig francul, e în stare să-mi întrerupă contractul… pentru comportament imoral sau mai ştiu eu ce prostii… ca şi cum meseria e imorală şi cei ce plătesc şi o caută sunt morali… deh, lume ciudată… sigur, proprietarul ar fi dispus, dar nu vreau să am de a face cu el, cu ochii ăia libidinoşi… Nu, nu! Să trecem la studiu! Ia să vedem, paragraful următor, nevoile consumatorului… Tii, ce ţanţoşă eram acum un an, când mi-a căzut subiectul ăsta la examen… Am ştiut tot, am explicat tot, cred că s-a mirat şi Rossi de cât de bine am detaliat, de cât de uşor m-am exprimat. Hihihi, îmi aduc aminte că Rossi asta, s-a dus şi s-a uitat în bancă la mine, credea că am copiat de undeva, că am vreo fiţuică… 10 cu felicitări! Rossi! Se cam uita după mine la curs, îi cam plăcea de mine. Am fost singura pe care a scos-o la tablă la un curs, singura. Aveam costumul ăla roşu cu fusta un pic scurtă şi cu o bluză albă… Sigur de asta m-a vrut la tablă, din cauză că eram îmbrăcată, aşa, mai sexy… Dă-l la dracu! Mi-a lăsat odată şi cartea lui de vizită cu numărul de celular… El are bani, e profesor universitar şi-l doare în cur de mine, o studentă printre sutele pe care le-a avut… Zice că în afară se câştigă bine, mult mai bine decât aici. Aş fi putut să încerc să plec în Canada, în Australia… un pic de engleză vorbesc… dar ce naiba să fac cu economia politică, cine caută specialişti în economie, cine are nevoie de mine? Afară caută şoferi, zidari, măcelări şi cine ştie ce meserii care habar n-am cu ce se mănâncă… sigur, aş putea să continui să fac ce fac aici, dar nu ştiu regulile de acolo şi-i periculos al dracului. Aici, de bine de rău, am clienţii mei, discreţi, plătesc, nu cer aberaţii nemaiauzite. Nu, unde naiba să mă duc?…

Segmentul de piaţă căruia te adresezi, câştigul mediu al celui cu cererea, al consumatorului. …!?… Aşadar, dacă aş lucra cu clienţi din mediul celor cu câştiguri mari, aş putea cere mai mult. Oricum, serviciul e mereu acelaşi, sau aproximativ acelaşi. Aici e punctul! E inutil să cer mai mult la calicii mei de clienţi, că nu au de unde să-mi dea, pe când de la cei bogaţi sigur aş câştiga mai mult. Asta-i soluţia, schimb clientela! De la cei de acum, amărâţii mei de acum, la cei bogaţi, la aristocraţi, la patroni. Mmmm, soluţia nu-i rea, dar cum fac să intru în tagma lor, că-s cam închişi, nu vor intruşi ca mine.

Îmi trebuie o recomandare, o intrare… Rossi!… Vezi că tot e bună la ceva şi învăţătura!… şi închise cartea cu cursul de economie aplicată…

…Ca să nu greşească, eroina noastră, s-a îmbrăcat cu acelaşi costum roşu şi cu aceiaşi bluză albă. Efectul a fost exact la fel precum prima oară, Rossi, cel cu mustăcioara de amorez etern, a fost încântat să vorbească cu ea. Ea, voit fâstâcită, îi expuse toată teoria despre preţurile, cererea de ofertă, segmente de piaţă în meseria de prostituată. Totul perfect scris de mână, cu exemple, cu grafice, cu tendinţe de piaţă…tot. Ştia ce-i plăcea domnului profesor Rossi, au făcut două cursuri, doi ani împreună, şi ştia pe ce pune preţ el. După vreun sfert de oră, timp în care a lăsat-o respectuos să vorbească şi tot timp în care a privit-o pofticios cu mustăcioara lui şmecheră, o întrebă la ce-i trebuie studiul ăsta atât de… bizar. Ştiţi, domnule profesor, lucrez pentru câteva cliente din domeniul acesta, al plăcerilor sexuale, le fac toate socotelile, le urmăresc conturile în bancă şi le-am promis că am să le găsesc o soluţie pentru un castig mai elevat…

„Cara signorina studentessa” începu el cu un aer bosumflat, nu este pentru dumneata lucrul acesta, nu te poţi amesteca dumneata cu aşa ceva, sunteţi o persoană care, din câte îmi aduc aminte a luat note maxime la cursul meu, o persoană inteligentă şi care merita mult mai mult.

„Caro signor professore!” începu ea.

Nicola, spune-mi Nicola, acum eşti economistă ca şi mine…

Bine… Nicola, eu sunt Elena…

Dar ştiu, ştiu din timpul cursului că te chemi Elena, îi zâmbi Clark Gable şi-i făcu discret din ochi.

Nicola, eu nu am găsit altceva de făcut după studii şi ce să fac, am lucrat cu prostituatele astea… ca economistă, bineînţeles… mi-e ruşine, dar ce sa fac…Sper să nu mă înțelegi greșit… Nicola!…

Este inutil să vă spun ceea ce intuiţi deja… După doar un an, a intrat la laborator şi, după doi, era asistent universitar. Clienţi nu mai avea aşa de mulţi, banii îi ajungeau acum. Rossi şi Rectorul, aşa, cam odată pe lună.

Elena noastră a făcut studiul de piaţă perfect!


Ştefan Serşeniuc

Curriculum vitae* Ştefan este născut în 1966 în ultima zi din zodia Leului, deci deja cu porniri feciorelnice, în Suceava. Odată cu rebotezarea regiunilor în judeţe ia calea pribegiei, semn ce-l va dura toată viaţa şi se stabileşte cu părinţii la Botoşani. Frumos oraş. La Şcoala 11, renumită pentru premiile de la Olimpiade şi alte întreceri hărniceşti, reuşeşte cu chiu cu vai să ia o menţiune gradul trei într-un an în care doi dintre cei mai buni ca el se absentează. Ştefan face parte din ultima generaţie care nu dă treapta întâi, astfel încât este acceptat cu brio la Laurian, liceu vechi şi cu tradiţie. Aici, devenit utecist pe motiv de vârstă şi reuşeşte să nu aibă prea multe probleme de învăţătură. Unica corijenta, pe motive de neseriozitate, o are la limba română. Acest lucru îl va marca toată viaţa. Neseriozitatea! Imatura înclinaţie către mecanică, ştia să folosească şurubelniţa, cheia franceză şi alte unelte de profil, o determina pe mama să îl împinge către Facultatea de Mecanică, Iaşi. Aici i se dezvoltă multe calităţi nefolositoare. Băutura, fetiţele, chiulul de la şcoală şi mâncatul gratis la cantină. Singurul lucru util pentru Ştefan, în această perioadă, a fost că s-a însurat din dragoste şi lucru curios, nevasta lui îl mai suporta şi astăzi. Profitând de balamucul revoluţionar, Ştefan, entuziasmat, se lăsă de studii şi începe să încerce să facă bani. Taximetrist, tâmplar, barman, reprezentant de vânzări sunt câteva din meseriile la care rând pe rând a renunţat. În Italia a intrat clandestin exact când America pierdea pe rând cele două turnuri gemene. În treisprezece ani cât a durat şederea sa, Ştefan a făcut mulţi prieteni şi tot atâtea meserii. Îngrijitor de bătrâne, şofer, macaragiu, magazioner. Îndrăgostindu-se de cea mai frumoasă ţară din lume, amicul nostru se capătă cu o cetăţenie cu care se mândreşte mult. Mult. Dar cum criza bântuie prin toată Europa, Ştefan speriat părăseşte continentul, atras de miracolul Canadei. Miracolul a durat trei zile, respectându-şi definiţia de miracol. Nu închei fără să vă spun de activitatea sa de prozator. Scurt. Prozator scurt. A scris în jur de 50 de poveşti, mai toate optimiste şi zâmbitoare. Unele tratează prostia, altele sexul şi altele pe amândouă la un loc. Altele nu. Un lucru îmi pare interesant la ele, la texte, personajele îmi par cunoscute, toate... O fi pentru că sunt obişnuite, comune, nu au nimic extra. Lectura plăcută! Ştefan Serşeniuc *erată. Între timp a scris si câteva poezii. Nu multe.

Print Friendly and PDFPrintPrint Friendly and PDFPDF

Accesări: 935