Este puţin după miezul nopţii. Somnul m-a uitat zăcând în patul în care te caut şi nu te găsesc. Mi-e dor să te simt alături de mine. Mă ridic şi-mi pun muzică în surdină. Închid ochii, lăsându-mă purtată, pe aripi de vis, către tărâmul amintirilor…
Eşti lângă mine. În liniștea nopții, sforăitul tău de om prea obosit este precum torsul pisicii. Ascultând, lunec şi eu în braţele somnului… somn în somn, vis în vis pentru câteva clipe.
Tresar, ușor neliniștită. Sforăitul tău nu se mai aude. Respiraţia ta atât de liniştită îmi creează starea de siguranţă pe care doar un copil o are în braţele mamei sale.
Noaptea asta este destul de rece. Mă acopăr bine cu pătura. Te învelesc şi pe tine, dar, ca un copil, o zvârli cât colo. Somnul iar m-a uitat. Dintr-o dată, zvon de ploaie, lovind cu putere palmierii din spatele casei, tulbură linistea. Frigul te pătrunde. Pun iar pătura pe tine. De data aceasta te înfăşori în ea, dezvelindu-mă. Zâmbesc. Deși plouă, noaptea este luminoasă. Mă uit la tine cu drag cum zâmbeşti în somn. Mormăi ceva neinteligibil şi te întorci cu spatele. În urmă cu ceva ani, cu siguranță aceasta m-ar fi deranjat. Dar nu acum. Îţi mângâi delicat spatele. Mă apropii uşurel de tine şi te îmbrăţişez. Deși cufundat în lumi ireale, simţi căldura trupului meu şi, somnoros, te întorci către mine. Tot ce vreau este să-ţi văd mereu chipul luminos şi plin de pace.
Îţi ating fruntea cu buzele, fremătând de tainice dorințe, șoptind mut vorbe pe care doar îndrăgostiţii le rostesc în tainița inimii lor, nimeni altcineva să le audă. Mi se umezesc ochii și oftez adânc a pace. Până la urmă, mă cuibăresc în braţele tale. După atâta timp ești iar acasă, însă mâine pleci din nou. Deşi încet încep să simt și eu somnul aninându-se de colțul ochilor, nu vreau să dorm. Vreau să mă bucur de tine, chiar și așa dormind, fără să te trezesc.
Mâna mea caută spre pieptul tău bătaia inimii. Pieptul puternic mă înfioară în mod plăcut şi gânduri năstruşnice se nasc în mintea mea fără odihnă. Dar tu mâine pleci din nou în călătorie. Întotdeauna singură, întotdeauna singur. Este o raritate când avem clipele noastre, rar când eşti acasă. Mă strâng toată ghem lângă tine. Simt inima-ți bătând, aud respiraţia. Aceste simple lucruri mă fac fericită, în liniștea nopții.
Adorm rugându-mă ca dimineaţă să fii aici, când deschid ochii. Să se bucure inima la vederea ta, tu cavalerul meu în negru…
Ca întotdeauna, dimineața mă trezesc înaintea ta. Caut să mă ridic din pat fără să te deranjez, dar mă înlănţui strâns cu braţele şi mă acoperi cu sărutări. Mâinile tale aleargă pe trupul meu şi fiecare atingere este atât de plăcută şi caldă făcându-mă să gem uşurel. Printre gene, abia de-ți mai văd ochii strălucitori, stele pe cerul iubirii mele. Mă topesc și uit de mine în blânda fremătare a pasiunii. Dansul iubirii in unicul ritm al muzicii inimilor noastre. Într-un târziu adormim, eu liană înfășurată pe trupul tău viguros.
Liniştea dimineţii, soarele ce se joacă cu raze și umbre pe faţa mea și amintirea nopții trecute, îmi umplu inima de încântare. Deschid ochii, mă uit la ceas. Este atât de târziu. Sar din pat şi te caut peste tot. Unde eşti dragul meu? Nici o urmă a venirii tale. Să fi fost un vis?
Cu paşi grei mă îndrept spre bucătărie. Nu se poate să fi plecat fără rămas bun, mai ales astăzi. Lacrimi stau să cadă și tresar. Pe masă, lângă fereastră, un imens buchet de trandafiri roşii alături de o ceaşcă de cafea acoperită cu un bilet. Citesc:
„Pentru Doamna mea în Roşu, cu toată dragostea mea… La mulţi ani… Cât mai mulţi ani alături de mine! Dragul tău Cavaler în Negru”
Întorc biletul din obişnuinţă şi citesc pe dosul lui:
„Priveşte pe geam!”
Un firicel de speranță… Afară, te zăresc. Îmbrăcat în negru, cu braţele pline de trandafiri ca sângele. Zâmbești către mine.
Ies din bucătărie păşind încet ca o nălucă.
Sunt în fața ta, toată în roșu. Mi-e temă să întind mâna să te ating. Mi-e temă că dispari ca un fum. Totuşi o întind să-ți ating obrzul. Palmele tale, aripi albe, îmi cuprind faţa în căuşul lor. Priveşti adânc în ochii mei şi te vezi. Doar tu te oglindești în ei. Trandafirii din brațele tale sunt covor de sânge peste iarba verde. Mă săruţi pe frunte şi mă strângi în braţe. Şoptim amândoi „Te iubesc!”.
Cu fruntea rezemată de pieptul tău închid ochii cuprinsă de pace. Să fiu la pieptul tău înlănţuită de braţele tale este tot ce-mi doresc…
Deschid iar ochii. Singurătatea camerei mele, târziu în noapte, mă învăluie în trist. Mângâi locul gol de lângă mine. Deşi nu ai fost aici, te simt cu toată fiinţa mea ca și cum ai fi fost. Muzica a încetat demult. Închid ochii şi, în lumina lunii, două stele stau aninate de câte o geană, aşteptându-te să vii acasă.
