Se cârduiesc în zi cocorii a plecare,
cu eleganţă-n zbor a bun rămas;
câţi dintre ei nu îşi vor mai găsi popas
decât pe valul zbuciumat de mare?!
Când au venit, în primăvară timpurie –
entuziaşti, copiii: „au sosit cocorii!” –
se desluşeşte-albastru-n faptul aurorii
pe care vor pleca în toamna netârzie.
În zborul de cocor sunt ciclurile lumii,
mereu aceeaşi ireversibilitate,
iar emergenţa în transcendentalitate,
e restitutio integrum în ciclurile humii.