Într-o buclă temporală

Publicat de Vasile Popovici, 20 februarie 2015

Eu te ştiam de la-nceputul lumii.

***

Când ne vom întâlni vreodată
– dac-o fi să fie –
vom sta tăcuţi, fără cuvânt,
vorbindu-ne prin gânduri,
subliminal,
privindu-ne-ndelung, de parc’-am fi
nişte-arătări
din universuri paralele
ori perpendiculare
ce, dintr-un accident în superspaţiu,
ne-am întâlnit
– ca o sfidare-a unor legi
pe care nu le stăpânim,
pe care nu le ştim
şi nici nu le vom şti în viaţa asta –
tu, coborând pe căi luminice*,
ne-am întâlnit ca o bizarerie
într-o buclă temporală.

Vom râde ori vom plânge?
îţi voi simţi atingerea
ori, ca în visul meu din somnul greu
şi-adânc cât hăul,
vei fi mereu, mereu…
abstractă, virtuală şi morgană?

Ori mă voi resemna
că nu mi-ai fost în datum
dată…
şi că-ntâlnirea-a fost o farsă
într-o buclă temporală
în care nu se pot modifica
destine?

–––-

*) vezi: Legea Armoniei şi Relativităţii
Luminice (Legea 2).


Vasile Popovici

N. 20 decembrie 1938. Poet, prozator, eseist, folclorist, epigramist, cronicar literar. Facultatea de limba şi literatura română - profesor. 15 cărţi publicate, din 20 scrise; 6 premii literare la concursuri internaţionale, 4 premii literare la concursuri naţionale. Prezent în 8 antologii de poezie şi proză; Medalia „Virtutea literară; Premiul „Tiberiu Crudu", colaborări la peste 35 publicaţii din ţară şi străinătate, alte diplome...

Print Friendly and PDFPrintPrint Friendly and PDFPDF

Accesări: 1.943