Elena AMARIEI VIERIȚEI Anotimpurile copilăriei (Auxiliar Literatură pentru copii – disciplină opțională) Clasa a II-a ISBN 978-606-692-037-7 Anul apariției: 2015 Format pdf: Editura Agata. Elena AMARIEI VIERIȚEI. Anotimpurile copilăriei
Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care orntermină de zidit moartea Dacă între noi rnse lăfăieşte absurdul cel de toate zilele Dernce atunci când îngerii au laringită Proştiirnfac vocalize cu Dicţionarul Drepturilor Omurnlui Dragostea rămânând un autoportretrnratat…
am cules răsăritul de lângă drum l-am așezat pe masă într-un ghiveci ca atunci când florile de mai vor înflori să mă întorc la tine mamă cu răsăritul însorit în ghiveciul de ceramică roșie să te privesc în ochi și…
Am rupt o bucată de inimă şi am pus-o în altarul Tău dar n-ai primit-o! ai aruncat-o spre cealaltă parte a trupului umplându-se cu ruşine, căinţă şi regret. Eu rămăsesem sfânta care sfinţeşte albul hârtiei pe un colţ de masă,…
Zbor de gânduri într-o clipă Cu ecouri de-arabesc Unde neaua e-n risipă În geruri ce înfloresc, Unde umbra poţi s-o clatini Cu o singură aripă Nori de platini, Zbor de gânduri Într-un rai sărbătoresc… Clipim des Pe pârtii lucii Sub…
Eu te ştiam de la-nceputul lumii. *** Când ne vom întâlni vreodată – dac-o fi să fie – vom sta tăcuţi, fără cuvânt, vorbindu-ne prin gânduri, subliminal, privindu-ne-ndelung, de parc’-am fi nişte-arătări din universuri paralele ori perpendiculare ce, dintr-un accident…
Cititorul iar mă-ntreabă de ce-i poezia slabă eu privindu-l dintr-o carte îi răspund poate-i pe moarte Însă morții nu-i convine și în brațe n-o mai ține și mi-o dă pe dată mie să o scriu iar pe hârtie (Costel Zăgan,…
„Are şi sezonul de vârf avantajul său. În afară de plajă, de soare şi toate celelalte, întâlneşti şi lume nouă, nu mereu aceleaşi feţe…” gândi Aurelia, Rely, pentru amici. Să fi avut treizeci? Să nu fi avut treizeci? Asta nu…
Cerul parcă s-a deschis Eminescu stă să vină ca un vis parcă din vis Dumnezeu îl ia de mână Eminescu stă să vină pământul este o floare văzduhul parcă-i lumină cuvântul parcă ne doare Pământul este o floare ca un…
Ochiul înlăcrimat cerul îl plânge… Peste noi, nepăsător, timpul necruțător trece furând și ultima scânteie a trecutului în doi… Pustiu, prezentul greu apasă suflete golite… viitor însingurat ne-așteaptă… Iubirii călăi i-am fost… sfâșiind-o sfâșiindu-ne-n tăceri nesfârșite… Nepăsător, peste noi, timpul…
