Elena AMARIEI VIERIȚEI. Anotimpurile copilăriei
Publicat de Redactia Editurii Agata, 22 noiembrie 2020Elena AMARIEI VIERIȚEI Anotimpurile copilăriei (Auxiliar Literatură pentru copii – disciplină opțională) Clasa a II-a ISBN 978-606-692-037-7 Anul apariției: 2015 Format pdf: Editura Agata. Elena AMARIEI VIERIȚEI. Anotimpurile copilăriei
Erezia ca alter ego
Publicat de Costel Zăgan, 19 iulie 2015Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care orntermină de zidit moartea Dacă între noi rnse lăfăieşte absurdul cel de toate zilele Dernce atunci când îngerii au laringită Proştiirnfac vocalize cu Dicţionarul Drepturilor Omurnlui Dragostea rămânând un autoportretrnratat în doi Vai când moare un om ŞirnDumnezeu se sinucide puţinrnIndiferenţa pradă a aproapelui nostrurnNe lasă iar rece O ce bere infernalărnCe melancolie spumantărnDoamnernrnCostel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
mă iartă, mamă
Publicat de Cezar C. Viziniuck, 8 aprilie 2015am cules răsăritul de lângă drum l-am așezat pe masă într-un ghiveci ca atunci când florile de mai vor înflori să mă întorc la tine mamă cu răsăritul însorit în ghiveciul de ceramică roșie să te privesc în ochi și să-ți spun iartă-mă iartă-mă că au trecut atâtea primăveri în care florile pentru tine n-au înflorit iartă-mă că am uitat drumul spre casă și de atâta timp în ochi nu … Continuarea
Boabe de argint pe-o bucată de inimă
Publicat de Lucreţia Ionescu Buiciuc, 1 martie 2015Am rupt o bucată de inimă şi am pus-o în altarul Tău dar n-ai primit-o! ai aruncat-o spre cealaltă parte a trupului umplându-se cu ruşine, căinţă şi regret. Eu rămăsesem sfânta care sfinţeşte albul hârtiei pe un colţ de masă, inima picura boabe de argint clopotul bătea rar, îngerul, căzut la pământ, şi-a strâns aripile adormind Mi-ai spus să iau parte la învierea regretelor clopotul se auzea din ce în … Continuarea
Zbor de gânduri
Publicat de Lia Ruse, 23 februarie 2015Zbor de gânduri într-o clipă Cu ecouri de-arabesc Unde neaua e-n risipă În geruri ce înfloresc, Unde umbra poţi s-o clatini Cu o singură aripă Nori de platini, Zbor de gânduri Într-un rai sărbătoresc… Clipim des Pe pârtii lucii Sub dansul de fluturi albi Şi simţim cum saltă fulgii Vremea prinsă-n nemurire… *** Toarcem zăpada fuioare Răsucim cu ele dorul Din privirile pe care Tu si eu le împletim. Dulce, … Continuarea
Într-o buclă temporală
Publicat de Vasile Popovici, 20 februarie 2015Eu te ştiam de la-nceputul lumii. *** Când ne vom întâlni vreodată – dac-o fi să fie – vom sta tăcuţi, fără cuvânt, vorbindu-ne prin gânduri, subliminal, privindu-ne-ndelung, de parc’-am fi nişte-arătări din universuri paralele ori perpendiculare ce, dintr-un accident în superspaţiu, ne-am întâlnit – ca o sfidare-a unor legi pe care nu le stăpânim, pe care nu le ştim şi nici nu le vom şti în viaţa asta – … Continuarea
Poem suspendat
Publicat de Costel Zăgan, 19 februarie 2015Cititorul iar mă-ntreabă de ce-i poezia slabă eu privindu-l dintr-o carte îi răspund poate-i pe moarte Însă morții nu-i convine și în brațe n-o mai ține și mi-o dă pe dată mie să o scriu iar pe hârtie (Costel Zăgan, CEZEISME 1/2)
Pasul fals
Publicat de Ştefan Serşeniuc, 8 februarie 2015„Are şi sezonul de vârf avantajul său. În afară de plajă, de soare şi toate celelalte, întâlneşti şi lume nouă, nu mereu aceleaşi feţe…” gândi Aurelia, Rely, pentru amici. Să fi avut treizeci? Să nu fi avut treizeci? Asta nu avem de unde să ştim, cert este că era frumoasă, atractivă şi de ce nu, cum i-a spus un fost iubit, avea călcătura sexy. La început nu a ştiut Rely … Continuarea
Eminescu redivivus
Publicat de Costel Zăgan, 18 ianuarie 2015Cerul parcă s-a deschis Eminescu stă să vină ca un vis parcă din vis Dumnezeu îl ia de mână Eminescu stă să vină pământul este o floare văzduhul parcă-i lumină cuvântul parcă ne doare Pământul este o floare ca un vis parcă din vis stelele sunt la picioare cerul parcă s-a deschis Eminescu stă să vină ca lumină din lumină (Costel Zăgan, CEZEISME II)
Ochiul înlăcrimat
Publicat de Any-Mary Dina, 16 ianuarie 2015Ochiul înlăcrimat cerul îl plânge… Peste noi, nepăsător, timpul necruțător trece furând și ultima scânteie a trecutului în doi… Pustiu, prezentul greu apasă suflete golite… viitor însingurat ne-așteaptă… Iubirii călăi i-am fost… sfâșiind-o sfâșiindu-ne-n tăceri nesfârșite… Nepăsător, peste noi, timpul necruțător trece luând cu el și ce-a mai rămas din noi: clipa infinită a iubirii noastre… Inerți fiind… agățați cu disperare de-o amintire… întrebându-ne întruna cine sunt eu…? cine ești … Continuarea
