Norocul tău

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 14 martie 2014

Eu sunt cel ce ar fi putut fi norocul tău. Eu sunt alegerea pe care nu ai făcut-o. Şi acum am devenit ghinionul tău. Din noroc ţi-am devenit ghinion. Ocaziile trebuie să le simţi, trebuie să le culegi când îţi ies în faţă. Tu ai ales calea asta. L-ai ales pe el şi el te-a adus aici, unde eşti. Nu plânge. Nu-mi spune că nu ai avut noroc în viaţă. Norocul tău am fost eu şi tu m-ai îndepărtat. Nu pot să-ţi mai fiu de folos acum. Am viaţa mea şi nu pot să risc din nou, nu pot să vin cu tine. De ce plângi acum? Imaginează-ţi că ai fi putut râde, exact acum, în momentul acesta, dacă ai fi stat lângă mine. Cât ai râs cu el, un an, doi… restul sunt sigur că ai plâns, te-am urmărit, ştiu tot ce s-a întâmplat. Ştiu când veneai, când plecai, ce cumpărai de la magazin, te vedeam cum făceai amore cu el, cum îl alintai, cum te sărută. Am suferit doi ani observându-ţi toţi paşii, spionându-te. Eram cât pe ce să renunţ, să mă opresc, să-ţi dau dreptate. Am crezut pentru un moment că eu eram cel ce a greşit şi să am dubii despre mine. Dubii despre mine!? Dar nu, eram eu cel de partea dreptăţii. Cum am fost dintotdeauna. Nici nu ştii ce satisfacţie am avut când l-am văzut pe el cu aia. Nu are gusturi rele. Bineînţeles că eu te preferam mereu pe tine, ca şi acum de altfel, dar aia nu era urâtă. În continuare, vedeam cum face amore cu ea, cu aia. Din ce în ce mai mult cu ea şi, încet-încet, mai puţin cu tine. Odată era să intri peste ei. Ai scos cheile să intri şi l-am salvat eu. Eu l-am salvat, căci eram de partea lui. Erai tu cea care a greşit, nu el. Aşa că te-am căutat pe celular spunându-ţi că e ceva urgent la servici. Nu mă privi aşa! Nu te aşteptai, e adevărat? Vezi, vezi cât de mult te-am iubit? Şi te mai iubesc! Mi-ar fi plăcut să te văd cum ai fi reacţionat dacă-i vedeai pe ei împreună. Pe el şi pe aia. Ştii, îmi plăcea mai mult să văd cum făceai tu cu el, decât cu ailaltă. Nu ştiu de ce, poate că erai tu. Eşti mai frumoasă cu fiecare zi – şi acum, când plângi, îmi pari frumoasă. Nu ştiu de ce, ar fi trebuit să te urăsc. După, el a schimbat serviciul să stea cu aia, să fie departe de casă, de casa voastră, şi mai aproape de ea. Tu, inocentă cu el, te-ai încrezut şi aşteptai cu cina pe masă. Nu ştiu ce-ţi spunea, că nu auzeam totul, dar era sincer cu tine când îl vedeam că e obosit şi se ducea la culcare. Să faci două vieţi este obositor. O amantă te oboseşte, mai ales una focoasă că aia. Dacă vrei, am şi fotografii. El cu aia, el cu tine, frumoase, artistice, aş putea spune. M-am specializat, de când stau şi mă uit la voi, de când vă urmăresc… De când aştept momentul ăsta, iubito… De când? Am ştiut că ai să te întorci la mine şi că ai să plângi, că ai să-ţi ceri iertare să te primesc înapoi. Tu m-ai părăsit şi eu am suferit mult. Mult. Acum e rândul tău. El e cu aia, iar eu cu viaţa mea. Tu? …Tu? …Tu eşti singură, iubito, singură cum am fost eu. Şi trebuie să suferi şi tu cum am suferit eu.

…De ce taci, de ce te uiţi asa la mine?…

…Eu sunt cel ce ce ar fi putut fi norocul tău…


Ştefan Serşeniuc

Curriculum vitae* Ştefan este născut în 1966 în ultima zi din zodia Leului, deci deja cu porniri feciorelnice, în Suceava. Odată cu rebotezarea regiunilor în judeţe ia calea pribegiei, semn ce-l va dura toată viaţa şi se stabileşte cu părinţii la Botoşani. Frumos oraş. La Şcoala 11, renumită pentru premiile de la Olimpiade şi alte întreceri hărniceşti, reuşeşte cu chiu cu vai să ia o menţiune gradul trei într-un an în care doi dintre cei mai buni ca el se absentează. Ştefan face parte din ultima generaţie care nu dă treapta întâi, astfel încât este acceptat cu brio la Laurian, liceu vechi şi cu tradiţie. Aici, devenit utecist pe motiv de vârstă şi reuşeşte să nu aibă prea multe probleme de învăţătură. Unica corijenta, pe motive de neseriozitate, o are la limba română. Acest lucru îl va marca toată viaţa. Neseriozitatea! Imatura înclinaţie către mecanică, ştia să folosească şurubelniţa, cheia franceză şi alte unelte de profil, o determina pe mama să îl împinge către Facultatea de Mecanică, Iaşi. Aici i se dezvoltă multe calităţi nefolositoare. Băutura, fetiţele, chiulul de la şcoală şi mâncatul gratis la cantină. Singurul lucru util pentru Ştefan, în această perioadă, a fost că s-a însurat din dragoste şi lucru curios, nevasta lui îl mai suporta şi astăzi. Profitând de balamucul revoluţionar, Ştefan, entuziasmat, se lăsă de studii şi începe să încerce să facă bani. Taximetrist, tâmplar, barman, reprezentant de vânzări sunt câteva din meseriile la care rând pe rând a renunţat. În Italia a intrat clandestin exact când America pierdea pe rând cele două turnuri gemene. În treisprezece ani cât a durat şederea sa, Ştefan a făcut mulţi prieteni şi tot atâtea meserii. Îngrijitor de bătrâne, şofer, macaragiu, magazioner. Îndrăgostindu-se de cea mai frumoasă ţară din lume, amicul nostru se capătă cu o cetăţenie cu care se mândreşte mult. Mult. Dar cum criza bântuie prin toată Europa, Ştefan speriat părăseşte continentul, atras de miracolul Canadei. Miracolul a durat trei zile, respectându-şi definiţia de miracol. Nu închei fără să vă spun de activitatea sa de prozator. Scurt. Prozator scurt. A scris în jur de 50 de poveşti, mai toate optimiste şi zâmbitoare. Unele tratează prostia, altele sexul şi altele pe amândouă la un loc. Altele nu. Un lucru îmi pare interesant la ele, la texte, personajele îmi par cunoscute, toate... O fi pentru că sunt obişnuite, comune, nu au nimic extra. Lectura plăcută! Ştefan Serşeniuc *erată. Între timp a scris si câteva poezii. Nu multe.

Print Friendly and PDFPrintPrint Friendly and PDFPDF

Accesări: 1.117