A început de când a mers la şcoala. Şi nu s-a mai oprit.
În fiecare seară se decorporaliza şi se reîncarna în diverse persoane. I-au zis că nu e normal, au încercat să-i dea ceva tratamente, pastile, picături. Nimic. Deochiuri. Nimic. Seara dispărea, dar nu fizic, ci aşa cu mintea, nu mai era el. Câteodată dacă-l întrebai ceva, poate că-ţi şi răspundea. Dar de cele mai multe ori nu te auzea, nu vorbea.
Câteodată plângea, câteodată râdea.
Ca într-o transă, părea hipnotizat. Când se întorcea de la serviciu, făcea ce făcea prin casă, intra în camera la el şi dispărea. Dar nu fizic, ci aşa, cu mintea, nu mai era el. Nu-l mai interesa nimic, nu-l mai atrăgea nimic, părea că ştie totul, părea că ştie tot ce avea să se întâmple, avea răspunsul la toate întrebările şi chiar ştia şi viitoarea înşiruire a evenimentelor. Părea că ghiceşte viitorul.
Zicea că-i normal după ce ai trăit o mie de vieţi, ştii totul. Se zice că odată mort, sufletul tău prinde viaţă sub o altă formă, umană sau animală. Era ca şi cum el ar fi murit de fiecare dată.
Numai că se întorcea înapoi la el acasă, în corpul său. Şi asta aproape în fiecare seara.
El povesteşte că a fost şi femeie şi bărbat, ca a născut de câteva ori, ca a iubit de mii de ori, că a făcut toate războaiele posibile, de 7 ani, de treizeci de ani, a rozelor, a cruciaţilor unde a omorât nefidelii, a tătarilor călare pe caii lor scunzi, l-au ars naziştii şi l-au spânzurat ruşii. Când are chef povesteşte istorii nemaiauzite şi încă neîntâmplate, pe care zice că le-a trăit în viitor. Povesti de pe Luna, Marte sau alte locuri neprimitoare. Nu este loc în lumea asta unde să nu fi fost, unde să nu fi trăit, măcar pentru o seară.
„Am fost şi pirat, am fost şi indian în americi, sclav negru, odată m-am transformat în prinţesa Sisi şi toată Austria mă iubea. Dar ce n-am mai fost! Dar unde n-am fost!”
Toţi stăteau cu gura căscată şi-i ascultau poveştile trăite, vieţile lui trăite. Unii îl credeau şi alţii nu, dar fiecare îl asculta. Ochi şi urechi.
Aşa era el, când citea nu mai auzea nimic, nu mai vorbea.
Seara se punea pe citit şi dispărea.
Câteodată plângea, câteodată râdea.
