Știu că adevărul meu nu va coincide nicicând
Cu adevărul tău, ce-l aperi cu jind
Precum un războinic în lucioase zale,
Strigând în nopți de nemărturisită jale.
Ştiu că visele mele nu vor coincide
Cu visele tale fragede, nicicând avide,
De aceea aştern în taină pecetea tăcerii
Peste nocturnele-mi spongiforme trăiri.
Ştiu că felul meu de a fi îţi pare straniu
Precum un descompus vechi craniu
Pe care nu-l vei dezgropa vreodată
Din cimitirul uitării etern însetată.
Şi totuşi te caut, te strig, te chem,
Te aştept, deşi cutremurat mă tem
Că ale noastre linii paralele
Nu vor cunoaşte ispititoare iele.
