Zece ani de certitudine distruşi într-o seară…

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 5 septembrie 2014

– Maurizio, acum, după zece ani de căsnicie, dacă tot suntem aici să vă sărbătorim, poţi să ne spui dacă ai fost sau nu fidel soţiei tale.

– Ei şi tu, astea sunt chestii de familie, nu se fac întrebări din astea de faţă cu toţi, chiar dacă suntem amici de-o viaţă…

– Răspunde, Maurizio, uite, eu nu ţi-am pus niciodată întrebarea asta şi mă bucur că Mario a lansat subiectul.

– Dragă, am să răspund sincer şi vreau ca şi tu să-mi răspunzi sincer, dacă tot am ajuns până aici şi ne punem întrebări, cum să spun… aşa, mai intime.

– De acord, vrei să răspunzi tu sau preferi să încep eu?

– Dragă, nu am nimic de ascuns, aşa că… Nu te-am înşelat niciodată şi n-am să te înşel niciodată. Şi ştii doar, nici nu trebuia să mă mai întrebi. Ce, nu te mai încrezi în mine? În zece ani nu am făcut nimic să pună în discuţie fidelitatea mea.

– Îţi mulţumesc, dragă, îţi mulţumesc. Uite îţi dau şi un sărut pentru asta… Mmmua!

– Să se pupe mirii! Să se pupe mirii!

– Da! Acum tu!

– Acum eu, ce?

– Mi-ai fost sau nu fidelă?

– Tu cam ce zici?

– Maria, eu nu zic nimic, eu doar sper ca răspunsul să fie la fel ca al meu.

– Dragă… odată… Și se pune pe tuşit…

– Zi! Zi-i!

– Maurizio, aşteaptă o secundă, nu vezi că s-a înecat cu vinul… stai! Ajut-o, că eşti mai aproape…

– Oricum, a spus o dată, care-i diferit de zero, hihihi!

– Maurizio, nu se glumeşte cu iubirea, doar ştii cât sunt de gelos şi de sensibil…

– Repet doar ce-a spus nevasta ta. A zis „odată” dar mai ştii, poate că-i „o dată”… oricum, stai că-şi revine!

– Maurizio dragă… odată am crezut că m-ai înşelat cu tipa aia blondă care lucra cu tine şi am vrut şi eu să te înşel, dar în momentul acela nu am avut nici o ocazie cu care să mă răzbun… aşa că, iată-mă, îţi sunt fidelă sută la sută…

– M-ai pus pe jar cu odată ăla a tău… Oricum, să ştii că blonda aia de care vorbeşti îmi era antipatică.

– Mulţumesc, iubitule!

– Acum, dacă tot suntem la ora de sinceritate şi suntem toţi aici cu nevestele, amici buni, să vedem ce spune şi Marco.

– Da, să vedem ce spune şi Marco!

– Măi, nu mă stârniţi!

– Adică?

– Nu-mi puneţi întrebări din astea…

– Da ce fel de întrebare e? E o întrebare şi atât.

– Întrebarea e uşoară… răspunsul este dificil de dat.

– Hai spune, nu te mai învârti.

– Răspund şi eu cu o singură condiţie…

– Care-i, zi-o!

– Răspund sincer, dar nu vreau ca şi nevasta mea să răspundă la întrebare.

– De ce? I-ai fost necredincioasă? Tu ce zici, Milvia, te prinzi?

– Eu, ce să zic, îl ştiţi foarte bine pe Marco, nu-l provocaţi, că o să vă pară rău…

– Dar cine provoacă? E doar un joc.

– Tocmai, nu încerca sa joci cu el, ca trişează, e singura lui calitate… şi eu îl cunosc cel mai bine…

– Hai, Marco, zi!

– Bine! Vă răspund!… Eu sunt mai degrabă credincios nevestei.

– …

– …

– …

– Iartă-mă Marco, dar nu înţeleg, eşti sau nu eşti?

– Ţi-am răspuns, sunt mai degrabă fidel, decât infidel.

– Şi ce să înţeleg din asta? eu am răspuns clar, am fost şi voi fi credincios Mariei, nevestei mele.

– Maurizio, cum să-ţi spun, eu apreciez că tu eşti clar în privinţa sentimentelor tale, dar poţi tu să-mi spui, în viitor, dacă vreodată vreuna o să-ţi sucească minţile sau tu, tu ai să încerci să faci să se îndrăgostească o alta de tine, cine ştie în ce împrejurări… timpul, viaţa te pune la multe încercări, Maurizio… Nu poţi să zici de pe acum ce o să fie, nu poţi să dai un răspuns aşa… fundamentalist, să-i spun. De aia am spus eu că sunt mai degrabă fidel, pentru că sunt… mai degrabă fidel! Poţi tu să spui nu avansurilor unei femei frumoase? Gândeşte-te şi spune sincer!

– Marco, Marco! La naiba, ai mereu dreptate. Nu am de unde să ştiu eu ce o să fie… de unde să ştiu eu? Parcă mă faci să-mi retrag cuvintele şi să accept ideea ta… Uite nu mai sunt un fidel aşa cum am declarat! Sunt şi eu un „mai degrabă credincios nevestei”! Hihihi!

– Maurizio, ce să înţeleg eu acum, că nu-mi mai eşti fidel, că ai să încerci să te duci cu altele?

– Nu, draga mea. Maria, aici e numai o interpretare, e un concept…

– Dragă, ne-dragă, mie să-mi spui clar, eşti sau nu eşti fidel relaţiei noastre… Mai degrabă ai fost sau nu ai fost cu blonda aia… pe care acum două minute o urai şi-mi declarai inocenţa ta iar acum schimbi totul… şi laşi incertitudinea să planeze…

– Maria, nu exagera! Este vorba doar de o interpretare a unei idei… Hai, nu plânge! Nu strica seara, suntem aici ca să sărbătorim zece ani de la căsătorie…

– Nu plâng, doar că nu mai sunt sigură de tine, atâta tot… ţi-am dat cei mai buni ani din viaţa mea…

– Marco, hai spune-i şi tu ceva!

– Cui, Mariei? Ce să-i spun, ştiu eu dacă i-ai fost fidel sau nu…?

– Acuma pune gaz pe foc şi tu!

– Milvia, ce soţ mai ai şi tu…Ajutor! Spune măcar tu ceva de bine, s-o calmăm pe Maria…Hai!

– Ţi-am spus doar să nu-l provoci pe Marco…

***
Nota: Dedicata a un grande amico, che, essendo per lavoro in Romania, in una fabbrica piena di belle ragazze, scriveva alla moglie…cara, non ti preocupare, di qui il lavoro e duro, la vita non e tanto facile, ma io ti sono piuttosto fedele…
Dedicată unui mare prieten, care, aflându-se la lucru în România, într-o fabrică plină de fete frumoase, îi scria nevestei…dragă, nu-ţi fă griji, aici munca e grea, viaţa nu e aşa de ușoară, dar eu îţi sunt mai degrabă fidel…


Ştefan Serşeniuc

Curriculum vitae* Ştefan este născut în 1966 în ultima zi din zodia Leului, deci deja cu porniri feciorelnice, în Suceava. Odată cu rebotezarea regiunilor în judeţe ia calea pribegiei, semn ce-l va dura toată viaţa şi se stabileşte cu părinţii la Botoşani. Frumos oraş. La Şcoala 11, renumită pentru premiile de la Olimpiade şi alte întreceri hărniceşti, reuşeşte cu chiu cu vai să ia o menţiune gradul trei într-un an în care doi dintre cei mai buni ca el se absentează. Ştefan face parte din ultima generaţie care nu dă treapta întâi, astfel încât este acceptat cu brio la Laurian, liceu vechi şi cu tradiţie. Aici, devenit utecist pe motiv de vârstă şi reuşeşte să nu aibă prea multe probleme de învăţătură. Unica corijenta, pe motive de neseriozitate, o are la limba română. Acest lucru îl va marca toată viaţa. Neseriozitatea! Imatura înclinaţie către mecanică, ştia să folosească şurubelniţa, cheia franceză şi alte unelte de profil, o determina pe mama să îl împinge către Facultatea de Mecanică, Iaşi. Aici i se dezvoltă multe calităţi nefolositoare. Băutura, fetiţele, chiulul de la şcoală şi mâncatul gratis la cantină. Singurul lucru util pentru Ştefan, în această perioadă, a fost că s-a însurat din dragoste şi lucru curios, nevasta lui îl mai suporta şi astăzi. Profitând de balamucul revoluţionar, Ştefan, entuziasmat, se lăsă de studii şi începe să încerce să facă bani. Taximetrist, tâmplar, barman, reprezentant de vânzări sunt câteva din meseriile la care rând pe rând a renunţat. În Italia a intrat clandestin exact când America pierdea pe rând cele două turnuri gemene. În treisprezece ani cât a durat şederea sa, Ştefan a făcut mulţi prieteni şi tot atâtea meserii. Îngrijitor de bătrâne, şofer, macaragiu, magazioner. Îndrăgostindu-se de cea mai frumoasă ţară din lume, amicul nostru se capătă cu o cetăţenie cu care se mândreşte mult. Mult. Dar cum criza bântuie prin toată Europa, Ştefan speriat părăseşte continentul, atras de miracolul Canadei. Miracolul a durat trei zile, respectându-şi definiţia de miracol. Nu închei fără să vă spun de activitatea sa de prozator. Scurt. Prozator scurt. A scris în jur de 50 de poveşti, mai toate optimiste şi zâmbitoare. Unele tratează prostia, altele sexul şi altele pe amândouă la un loc. Altele nu. Un lucru îmi pare interesant la ele, la texte, personajele îmi par cunoscute, toate... O fi pentru că sunt obişnuite, comune, nu au nimic extra. Lectura plăcută! Ştefan Serşeniuc *erată. Între timp a scris si câteva poezii. Nu multe.

Print Friendly and PDFPrintPrint Friendly and PDFPDF

Accesări: 827