Zbor de gânduri
Publicat de Lia Ruse, 23 februarie 2015Zbor de gânduri într-o clipă Cu ecouri de-arabesc Unde neaua e-n risipă În geruri ce înfloresc, Unde umbra poţi s-o clatini Cu o singură aripă Nori de platini, Zbor de gânduri Într-un rai sărbătoresc… Clipim des Pe pârtii lucii Sub dansul de fluturi albi Şi simţim cum saltă fulgii Vremea prinsă-n nemurire… *** Toarcem zăpada fuioare Răsucim cu ele dorul Din privirile pe care Tu si eu le împletim. Dulce, … Continuarea
Într-o buclă temporală
Publicat de Vasile Popovici, 20 februarie 2015Eu te ştiam de la-nceputul lumii. *** Când ne vom întâlni vreodată – dac-o fi să fie – vom sta tăcuţi, fără cuvânt, vorbindu-ne prin gânduri, subliminal, privindu-ne-ndelung, de parc’-am fi nişte-arătări din universuri paralele ori perpendiculare ce, dintr-un accident în superspaţiu, ne-am întâlnit – ca o sfidare-a unor legi pe care nu le stăpânim, pe care nu le ştim şi nici nu le vom şti în viaţa asta – … Continuarea
Poem suspendat
Publicat de Costel Zăgan, 19 februarie 2015Cititorul iar mă-ntreabă de ce-i poezia slabă eu privindu-l dintr-o carte îi răspund poate-i pe moarte Însă morții nu-i convine și în brațe n-o mai ține și mi-o dă pe dată mie să o scriu iar pe hârtie (Costel Zăgan, CEZEISME 1/2)
Pasul fals
Publicat de Ştefan Serşeniuc, 8 februarie 2015„Are şi sezonul de vârf avantajul său. În afară de plajă, de soare şi toate celelalte, întâlneşti şi lume nouă, nu mereu aceleaşi feţe…” gândi Aurelia, Rely, pentru amici. Să fi avut treizeci? Să nu fi avut treizeci? Asta nu avem de unde să ştim, cert este că era frumoasă, atractivă şi de ce nu, cum i-a spus un fost iubit, avea călcătura sexy. La început nu a ştiut Rely … Continuarea
Eminescu redivivus
Publicat de Costel Zăgan, 18 ianuarie 2015Cerul parcă s-a deschis Eminescu stă să vină ca un vis parcă din vis Dumnezeu îl ia de mână Eminescu stă să vină pământul este o floare văzduhul parcă-i lumină cuvântul parcă ne doare Pământul este o floare ca un vis parcă din vis stelele sunt la picioare cerul parcă s-a deschis Eminescu stă să vină ca lumină din lumină (Costel Zăgan, CEZEISME II)
Ochiul înlăcrimat
Publicat de Any-Mary Dina, 16 ianuarie 2015Ochiul înlăcrimat cerul îl plânge… Peste noi, nepăsător, timpul necruțător trece furând și ultima scânteie a trecutului în doi… Pustiu, prezentul greu apasă suflete golite… viitor însingurat ne-așteaptă… Iubirii călăi i-am fost… sfâșiind-o sfâșiindu-ne-n tăceri nesfârșite… Nepăsător, peste noi, timpul necruțător trece luând cu el și ce-a mai rămas din noi: clipa infinită a iubirii noastre… Inerți fiind… agățați cu disperare de-o amintire… întrebându-ne întruna cine sunt eu…? cine ești … Continuarea
Erezie cu sens giratoriu
Publicat de Costel Zăgan, 15 ianuarie 2015Nu vă grăbiți Inefabilul este prins în capcana lucrurilor Poetu-l stârnește doar vers cu vers Cu pieptul tatuat cu stele cerul înaintează spre pământ Figurile de stil acoperă cât de cât vir tuale căi de acces spre lumea cealaltă Ultimul poem albatros iminent mă la să cu gura căscată Și totuși a cui e liniș tea ce stă ca un nod în gâtul acestei prăpăstii (Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ … Continuarea
Omagiu lui Mihai Eminescu
Publicat de Lia Ruse, 14 ianuarie 2015Venit, în prea-albul luminii din zăpadă, Cu sufletul legat de sentimente, Şi-a lăsat sunetul suav, în joc, să cadă Pe caldele nelinişti transparente. Rotind visele, neaua cu vâsle de ceară, În inima ascunsă-n poezie, Vibra melodios şi blând ca o vioară, Cânta realitatea-n fantezie… Rostogolea, cu foc, strofele muzicale Deschizând toate porţile iubirii Printre clipe solemne, clipe ideale, Cu o inteligenţă a nemuririi. *** Eşti stea în constelaţia albastră! Ai … Continuarea
Sclipiri romantice
Publicat de Lia Ruse, 30 decembrie 2014Luminile au înnoptat încet Ţâşnesc, din boltă, izvoare de ger, Peste omăt, un amnar violet Aprinde diamantele ce pier. Pârtiile fug desperecheate Pe roata ceasului cu clipe pale, Sub paşi pocnesc pietre-ngheţate Ce pot luci – deşi – sunt ireale. În rugă, smerite frunţi se-nclină… Dorul scânteind aprinde-o stea Sclipind de frumuseţe şi lumină Pe-o rază furată din privirea mea… Vâslesc prin timp şi… suntem împreună, Clipa mă ţine-n braţe-n … Continuarea
Afecţiunea
Publicat de Ştefan Serşeniuc, 29 decembrie 2014M-a luat şi pe mine, mi-a dat-o ea, e clar. Poate am avut-o eu primul, ori ne-a luat pe amândoi deodată? N-are importanţă! E ca o gripă, numai că nu ai febră, transpiraţie şi roşu în gât. În rest, e la fel. A, ar fi o diferenţă! E adevărat, e contagioasă la infinit, dar se ia numai din doi în doi, în perechi. Leac n-are, dar nici nimeni nu-l caută. … Continuarea