Revista Agata Literară este o publicație periodică a editurii Agata, care însumează cele mai valoroase și proeminente propuneri de texte originale, extrase din opere extinse, debut literar, creații actuale de tip satiric, ficțiune, impresii și expresii vizuale, puncte de vedere.

Într-o buclă temporală

Publicat de Vasile Popovici, 20 februarie 2015

Eu te ştiam de la-nceputul lumii. *** Când ne vom întâlni vreodată – dac-o fi să fie – vom sta tăcuţi, fără cuvânt, vorbindu-ne prin gânduri, subliminal, privindu-ne-ndelung, de parc’-am fi nişte-arătări din universuri paralele ori perpendiculare ce, dintr-un accident în superspaţiu, ne-am întâlnit – ca o sfidare-a unor legi pe care nu le stăpânim, pe care nu le ştim şi nici nu le vom şti în viaţa asta – … Continuarea


Poem suspendat

Publicat de Costel Zăgan, 19 februarie 2015

Cititorul iar mă-ntreabă de ce-i poezia slabă eu privindu-l dintr-o carte îi răspund poate-i pe moarte Însă morții nu-i convine și în brațe n-o mai ține și mi-o dă pe dată mie să o scriu iar pe hârtie (Costel Zăgan, CEZEISME 1/2)


Pasul fals

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 8 februarie 2015

„Are şi sezonul de vârf avantajul său. În afară de plajă, de soare şi toate celelalte, întâlneşti şi lume nouă, nu mereu aceleaşi feţe…” gândi Aurelia, Rely, pentru amici. Să fi avut treizeci? Să nu fi avut treizeci? Asta nu avem de unde să ştim, cert este că era frumoasă, atractivă şi de ce nu, cum i-a spus un fost iubit, avea călcătura sexy. La început nu a ştiut Rely … Continuarea


Eminescu redivivus

Publicat de Costel Zăgan, 18 ianuarie 2015

Cerul parcă s-a deschis Eminescu stă să vină ca un vis parcă din vis Dumnezeu îl ia de mână Eminescu stă să vină pământul este o floare văzduhul parcă-i lumină cuvântul parcă ne doare Pământul este o floare ca un vis parcă din vis stelele sunt la picioare cerul parcă s-a deschis Eminescu stă să vină ca lumină din lumină (Costel Zăgan, CEZEISME II)


Ochiul înlăcrimat

Publicat de Any-Mary Dina, 16 ianuarie 2015

Ochiul înlăcrimat cerul îl plânge… Peste noi, nepăsător, timpul necruțător trece furând și ultima scânteie a trecutului în doi… Pustiu, prezentul greu apasă suflete golite… viitor însingurat ne-așteaptă… Iubirii călăi i-am fost… sfâșiind-o sfâșiindu-ne-n tăceri nesfârșite… Nepăsător, peste noi, timpul necruțător trece luând cu el și ce-a mai rămas din noi: clipa infinită a iubirii noastre… Inerți fiind… agățați cu disperare de-o amintire… întrebându-ne întruna cine sunt eu…? cine ești … Continuarea


Erezie cu sens giratoriu

Publicat de Costel Zăgan, 15 ianuarie 2015

Nu vă grăbiți Inefabilul este prins în capcana lucrurilor Poetu-l stârnește doar vers cu vers Cu pieptul tatuat cu stele cerul înaintează spre pământ Figurile de stil acoperă cât de cât vir tuale căi de acces spre lumea cealaltă Ultimul poem albatros iminent mă la să cu gura căscată Și totuși a cui e liniș tea ce stă ca un nod în gâtul acestei prăpăstii (Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ … Continuarea


Omagiu lui Mihai Eminescu

Publicat de Lia Ruse, 14 ianuarie 2015

Venit, în prea-albul luminii din zăpadă, Cu sufletul legat de sentimente, Şi-a lăsat sunetul suav, în joc, să cadă Pe caldele nelinişti transparente. Rotind visele, neaua cu vâsle de ceară, În inima ascunsă-n poezie, Vibra melodios şi blând ca o vioară, Cânta realitatea-n fantezie… Rostogolea, cu foc, strofele muzicale Deschizând toate porţile iubirii Printre clipe solemne, clipe ideale, Cu o inteligenţă a nemuririi. *** Eşti stea în constelaţia albastră! Ai … Continuarea


Sclipiri romantice

Publicat de Lia Ruse, 30 decembrie 2014

Luminile au înnoptat încet Ţâşnesc, din boltă, izvoare de ger, Peste omăt, un amnar violet Aprinde diamantele ce pier. Pârtiile fug desperecheate Pe roata ceasului cu clipe pale, Sub paşi pocnesc pietre-ngheţate Ce pot luci – deşi – sunt ireale. În rugă, smerite frunţi se-nclină… Dorul scânteind aprinde-o stea Sclipind de frumuseţe şi lumină Pe-o rază furată din privirea mea… Vâslesc prin timp şi… suntem împreună, Clipa mă ţine-n braţe-n … Continuarea


Afecţiunea

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 29 decembrie 2014

M-a luat şi pe mine, mi-a dat-o ea, e clar. Poate am avut-o eu primul, ori ne-a luat pe amândoi deodată? N-are importanţă! E ca o gripă, numai că nu ai febră, transpiraţie şi roşu în gât. În rest, e la fel. A, ar fi o diferenţă! E adevărat, e contagioasă la infinit, dar se ia numai din doi în doi, în perechi. Leac n-are, dar nici nimeni nu-l caută. … Continuarea


Bocet imberb

Publicat de Cristian Carpenaru, 28 decembrie 2014

Un bocet imberb se întinde Peste tremurînda gură În versul şchiop care-ţi cuprinde A existenţei veşnică cuminecătură. Se frâng cuvintele-n hăţiş De atrofiate imbolduri răspopite Şi umbre de zgrunţuros fetiş Răsfiră jelanii hămesite. Zadarnic mâinile-ţi cuprind Ţărâna rece-ntr-o sentinţă De interogatoriu plin de jind Ce nu acceptă pocăinţă. Zadarnic îţi cobori înfuriată Potop de întrebări neostenite În ciuntită vorbă descleştată Cerând răspunsuri ferchezuite. Şi dintr-odată o linişte suspectă Coboară pe … Continuarea