Tăcerea coboară în stropi de gheață
Peste pardoseala trupului ospitalier,
La fel ca-n fiecare dimineață
În scâncet de vânt pasager.
Îi simt prezența în fiecare ungher,
Rostogolindu-se în versuri frânte
Precum un greiere stingher
Ce-n bocet viaţa o să-și cânte.
Mă subjugă în umbre reci
Prin hățișul zilelor înhumate
Sub laşitatea vecilor poteci
Pe care paşi-mi refuză a le străbate.
Ştiind că al ei zbor de păianjen
Teama îmi strecoară deîndată,
Căci al vieţii-mi îngust catren
E doar… resemnare cumpătată.
