Eu și tăcerea

Publicat de Cristian Carpenaru, 22 august 2014

Tăcerea coboară în stropi de gheață
Peste pardoseala trupului ospitalier,
La fel ca-n fiecare dimineață
În scâncet de vânt pasager.

Îi simt prezența în fiecare ungher,
Rostogolindu-se în versuri frânte
Precum un greiere stingher
Ce-n bocet viaţa o să-și cânte.

Mă subjugă în umbre reci
Prin hățișul zilelor înhumate
Sub laşitatea vecilor poteci
Pe care paşi-mi refuză a le străbate.

Ştiind că al ei zbor de păianjen
Teama îmi strecoară deîndată,
Căci al vieţii-mi îngust catren
E doar… resemnare cumpătată.


Cristian Carpenaru

" Ce aș putea să spun despre mine? Sunt un om care încă mai crede în bunătatea sufletului și în romantismul clipei; un om care încă mai crede în beatitudinea lucrurilor mărunte și în sinceritatea surâsului larg despletit. Restul este viața trăită la intensitate maximă, vis și ideal... un om și doar atât!"

Print Friendly and PDFPrintPrint Friendly and PDFPDF

Accesări: 1.297