În mirifica tăcere

Publicat de Cristian Carpenaru, 17 iulie 2014

Ȋn mirifica tăcere nocturnă
Pios ascult scâncetul străzii
Ce se răsfiră asupra prăzii
Precum timpul peste funerara urnă.

O simt încrustându-se sferedelitoare
În zidurile impozante și reci,
O aud sculptând pietruite poteci
În zarea etern acaparatoare.

Un cavou ce a rănit pământul
Îmi pare această mirifică tăcere,
Împovărându-l cu doliu și prezicere
Din odiseea ce a reîntrupat vântul.

Tăcere de granit și valuri spumegânde,
Tăcere în stropii de rouă străvezie,
Tăcere în amintirea ce-mi este mai vie
Decât prezentul apusurilor sângerânde.

Tăcere în nemișcarea clopotelor
Ce așteaptă neastâmpărul mâinii,
Tăcere în necoptul grâu al pâinii
Ce așteaptă scâncetul secerelor.


Cristian Carpenaru

" Ce aș putea să spun despre mine? Sunt un om care încă mai crede în bunătatea sufletului și în romantismul clipei; un om care încă mai crede în beatitudinea lucrurilor mărunte și în sinceritatea surâsului larg despletit. Restul este viața trăită la intensitate maximă, vis și ideal... un om și doar atât!"

Print Friendly and PDFPrintPrint Friendly and PDFPDF

Accesări: 718