Prietenie amară

Publicat de Lucreţia Ionescu Buiciuc, 7 noiembrie 2013

Am primit în dar oase pentru câine,
dar câinele mi-e prieten
şî am împărţit în două mica avuţie:
scheletul mare, nespus de rigid,
aproape dezbrăcat de plăcerile carnale,
l-am pus în pungă, pentru mine,
pe care am colorat-o, pe la colţuri, cu roş
ca să nu se vadă visele devenite aşchii de dor,
gura am legat-o c-o fundă, se apropie Crăciunul,
– sora mea râde, ştiu că are râsul amar…-
am pudrat-o cu “secretul-gustului” şi-am pitit-o în congelator,
cu grijă, ca să n-o zărească prietenul meu, câinele.
– Am să-i spun mai târziu că Moş Crăciun nu va veni nici anul ăsta –
În cealaltă pungă am aranjat, ca pe rafturile de la Carrefour,
bucăţele de carne mici, mici, dar de carne,
Doamne, ce frumos se răsfăţau în mijlocul pungii!
Mă uitam cu coada ochiului la câinele alb, cârlionţat,
cu prvirea blândă şi înţelegătoare,
ridicat în două picioare, îmi întindea politicos lăbuţa,
stau nemişcată, să-i dau sau să las pentru Crăciun?
închide ochii, din când în când, şi aşteaptă…
ştie că-i voi oferi şi ultima bucăţică de anafură.
îi intind jumnătate din partea întreagă, mănâncă cu poftă,
se face apoi că doarme, culcat pe-o fărâmă de carne.
M-aşez pe scaun şi încep să scad şi scad,
nimic n-a rămas din tot ce aveam,
doar pentru o bucăţică de os, pudrată ici-colo cu aşchii de dor,
căţelul oftează în vis, de ce oare?,
ridică capul, mă priveşte atent şi adoarme,
fericit că i-am dat o bucăţică de carne.
După un timp, o zi, o lună, un an, am găsit fărâma de carne
aşezată în colţ, pe-un fel de altar,
câinele stă în două picioare,
dar nu mai întinde lăbuţa ca data trecută,
imi mângâie mâna şi simt o lacrimă
ce se prelinge în suflet încet, încet, ca un vis trecător
câinele mă priveşte cu drag, cine a spus că visele dor?
pun fărâma de carne innegrită de rime, îl chem să mănânce,
dar nu! apleacă privirea şi plânge.


Lucreţia Ionescu Buiciuc

Este din Iaşi, Romania. A absolvit Facultatea Medicină Veterinară din Iaşi şi cursuri de Jurnalism, la Bucureşti. A fost redactor-şef la ziarul „Deşteaptă-te, române!” şi la ziarul „Viaţa studentească”. Debutul literar – publicarea de poezii in revistele Cronica. Convorbiri literare, Urzica, Contemporanul. Debutul editorial a fost în anul 1990, cu publicarea romanului „La porţile amintirii”, volumul de poezii „Oglinzile timpului”, studiile etnografice „Descântece pentru ursită”, „Magia descântecilor”. A participat la alcătuirea antologiilor de poezie „7 poeţi ai Iaşului”, „Muguri iertaţi”, „Cărticica mea de Crăciun”, „Cărticicea mea de iarnă”, „Arta sfâşiată”, „Cuvântul ca o pradă”, „Amintiri temporale din faptul serii”., „Surâsul primăverii”, „Fântâni de gând prin uni..vers”, „Leagănul lirei”, „124 Poeţi contemporani”, „La confluenţe de gâmduri”, „Confluenţe poetice”, „Dincolo de cuvânt”, \"Colindele zăpezilor târzii\" şi la antologia în proză „Dispare dragostea?”. A contribuit la apariţia antologiei pentru copii „Universul Poveştilor”, luând Premiul de Excelenţă la Concursul naţional de poveşti „Universul poveştilor”, 2011.

Print Friendly and PDFPrintPrint Friendly and PDFPDF

Accesări: 1.150