Vinovăţia cuvântului
Cu pânza diafană a nopţii am lustruit cuvântul Ţi l-am dăruit, Doamne, cu sfioşenie de ce ai lovit în el ca în păgân? nu auzeai plânsul rugăciunii? nu vedeai litera sângerând când apusul uită să apună? l-ai lăsat să bolească…
Cu pânza diafană a nopţii am lustruit cuvântul Ţi l-am dăruit, Doamne, cu sfioşenie de ce ai lovit în el ca în păgân? nu auzeai plânsul rugăciunii? nu vedeai litera sângerând când apusul uită să apună? l-ai lăsat să bolească…
Am rupt o bucată de inimă şi am pus-o în altarul Tău dar n-ai primit-o! ai aruncat-o spre cealaltă parte a trupului umplându-se cu ruşine, căinţă şi regret. Eu rămăsesem sfânta care sfinţeşte albul hârtiei pe un colţ de masă,…
Mi-am uitat sufletul în ora de ieri, călăul l-a găsit şi l-a ascuns între frunze de gânduri boceşte toamna ca o văduvă pe marginea criptei cerul se prăbuşeşte în apa sfinţită a cuvântului corbii ciugulesc cu poftă din cadavrul-suflet doar…
Mi-e frig. Îmi încălzesc degetele cu versuri ce caută “gaura neagră” a destinului ţesută din anii şovăitori în drum spre bine, ici-colo, câte o stea adusă de cei Trei Crai colindă, la ceas târziu, lacrima de mir. Zăpezi, numai zăpezi…
Am primit în dar oase pentru câine, dar câinele mi-e prieten şî am împărţit în două mica avuţie: scheletul mare, nespus de rigid, aproape dezbrăcat de plăcerile carnale, l-am pus în pungă, pentru mine, pe care am colorat-o, pe la…