în tăcerea nopții
biserica e luminată
de cântecele îngerilor
în strană călugărul
strânge metanii
ochii sfinților
ațintiți spre altar
pe marmura neagră
genunchii striviți
de rugăciune
gem
unde ești Doamne
când ochii se pleacă
sub perdea de foc
înaintea tronului tău
prea mulți nori
prea multe furtuni
prea multe ceruri
ne despart
cum aș putea să te ajung