Autor, Sofy Bistriceanu
28 februarie 2013
FLACĂRĂ I
De dimineaţă
Gându-n negură aleargă,
Bate, bate la fereastră
Să-i deschizi, să îl primeşti,
Să-i dai haină aurie,
În negură să strălucească.
Noaptea care-n prag adie
Să-i dea mâna încetişor,
El să urce, să coboare
În văzduh purtat de dor
De lumină orbitoare.
FLACĂRĂ II
De dimineaţă
Gându-n negură aleargă,
Bate, bate la fereastră
Să-i deschizi, să îl priveşti
Să-i dai haină aurie
În negură să strălucească.
Noaptea care-n prag adie
Să-l întâmpine cu dor
De iubire nevăzută
Care urcă pân’ la nor
Ca o flacără! – Te uită!
FĂCLIE III
E firea ta asemenea zilei
Şi nopţilor în şir venind,
O ploaie albă de lumină
Cu nori în grabă fulguind,
Tu să te-arăţi mult luminat,
Îmbujorat, plin de putere.
Ea se ridică în înalt,
Tu să cobori trepte-n tăcere
…………………………..
Pe scara vieţii urci, cobori,
De-a pururi sufletul să fire
Făclie – arde încetişor.
E calea sa în veşnicie.
IZVORUL FERICIRII III
În zarea cea albastră
Cu nopţi împodobită,
Se vede al tău gând
Prin nouri cum se plimbă.
Ei îl cuprind sfios
Şi îi dau mâna caldă,
La masa lor să stea
Înfrigurat, în taină,
De-al firii lui suspin
Nicicând să îşi ia zborul.
Izvorul fericirii
E asemenea cu omul.