Autor, Lucia Olaru Nenati
8 martie 2013
Aşa îţi spun în fiecare dimineaţă
Când vin să aduc florilor apa zilnicei lor învieri;
Bună dimineaţa, mamă-înflorită în zâmbet senin,
Ce faci tu acum, în această lumească-ncepere de zi ?
Cum îţi vei fi petrecând tu azi vremea ta,
Acolo în veşnicia albastră
Ce nu vrea să-ncapă cu nici un chip
In rama cuprinderii mele de cuget
Aşa cum tu încapi liniştită
In rama portretului tău tineresc,
Când priveai cu toată lumina speranţei-nainte
Spre calea ta ce abia urma să se-ntâmple…
Bună dimineaţa, dulce şi tânără mamă,
Ce zâmbeşti cu atâta încredere vieţii
Ce-avea să urmeze cu atâtea trepte de cazne şi foc
Şi-n care cândva
Aveam şi eu trupul să ţi-l îmbobocesc,
Topindu-ţi sufletul de-atâta noroc…
Ce faci tu azi, în eternitatea ta albastră
Unde-ai plecat, te-ai topit în văzduh, părăsindu-ne
Fără să priveşti înapoi
Ca şi cum acolo te aştepta rostul tău cel mai viu?
Cum îţi petreci tu vremea în acea curgere
A imensităţii de neînţeles şi în care
Gândul meu nu te mai poate urma?
E şi acolo soare şi bucurie, tristeţi ori senin?
Vor fi fiind şi acolo flori pe care să le uzi
Cu chipurile noastre-nrămate-n priviri
Ca să le dai dimineaţa bineţe
Cum fac eu acum?
Bună dimineaţa, dulce şi tânără mamă,
Mai tânără decât mi-e chipul acum în oglinzi,
Bună să-ţi fie inima în această nouă zi
A înaltei, albastrei tale eternităţi
In care aştepţi cu răbdare clipa când voi veni
Şi când, în sfârşit, la fel de tinere vom fi….