Autor, Vasile Popovici
14 martie 2013
Eu sunt poet, iubito!
şi-ţi pot da tot ce vrei,
îţi dau 2-3 luceferi,
dar ce să faci cu ei?
Te pot plimba în voie
cu Carul mare-ori Mic,
pe drumuri de lactee,
prin Marele Nimic.
Îţi pot da tot ce vrei,
şi soarele şi luna,
din stele câte-ţi dau,
nu poţi avea nici una.
Ţi-aş da un univers
ca să le ai pe toate,
nu cum aevea sunt,
ci metamorfozate.
Eu, ca poet, iubito,
îţi dau tot ce doreşti,
ca om, nu pot decât –
ce sunt doar omeneşti.
Iubito, ce mai vrei,
că am promis de toate,
de-ai cere veşnicia,
,,aiasta” nu se poate!
Mai bine-ţi dau o floare
în fiecare zi…
şi vom vedea noi cum e
cu ,,to be, or not to be”.