Erezia biberonului
Publicat de Costel Zăgan, 26 ianuarie 2014Zdrenţele viitorului îmi flutură la fereastră tac şi văd cum înfloresc rugăciuni albe în copacii îngenunchiaţi în copilărie încotro întreb camera gata de lansare încotro copilărie încotro privire încotro mână încotro picior încotro şi tu inimă albastră întrebările se izbesc de zid ca nişte ferestre bătute de vânt numai picioarele infinite ale iubirii ies afară din poem să mă caute eu alerg de bunăvoie prin coridorul dintre rai şi iad … Continuarea
Labirint
Publicat de Luisa Neruţ, 13 ianuarie 2014Minuni lila m-ascund în ierni trecute, Păpuși de pluș mă încălzesc în vis, Ciocnesc pe rând idei – troiene mute, Ne-amestecăm pe rând într-un abis; Nici viforul albastru nu mai geme Nici doine pe la cuiburi nu mai sunt, Doar sub omăt mai scârțâie poeme Doar eu și ele ne-adunăm cărunt.
Definiții eretice
Publicat de Costel Zăgan, 15 decembrie 2013* \”A\” este vocala ce dechide toate gurile! * Absurdul este realitatea ieşită din ţâţâni. * Adevărul este liantul şi fermentul unei prietenii. * Aforismul este cel mai lapidar templu. * Agricultură: cultură cu prefix la ţară. * Amintirea nu-i partea erodată a prezentului, ci avanpostul lui. definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (2 martie 2009) * Arta: reducţia metaforică a realităţii. * Autorul este un individ dubios: se … Continuarea
Ajun de Crăciun
Publicat de Cezar C. Viziniuck, 9 decembrie 2013În livada mea ce-i albă stau copacii aplecaţi. Nu de fructe, ci de-o salbă de omăt şi-s îngheţaţi. Câte-o frunză ici şi colo, câte-un măr ce-i zgribulit şi pe-o creangă cântă solo un piţigoi mai dezmorţit. iar din norii argintii a-nceput încet să cearnă fulgi albi, mici şi zglobii. E Crăciunul şi e iarnă. Din văzduh se-aude-un clopot clincăind cam vesel, spun, iar pe casa mea un ropot de paşi … Continuarea
Distihuri rebele
Publicat de Costel Zăgan, 8 decembrie 2013* Weekend în aer Dracula vă recomandă o ţeapă reconfortantă * Clar de inimă albastră Stea răsai din cerurile vechi copilărie cu cireşe la urechi * Politică incoloră Dracula nu vă recomandă proştii pe bandă rulantă * Politica lui Dracula Domnilor şi jos şi sus contează ţeapa-n plus * Rug fără limite Arzi iubire pe de rost copilul care-am fost * În numele trandafirului Trandafirul parcă-i prost repetă primăvara pe … Continuarea
Zăpezi, numai zăpezi
Publicat de Lucreţia Ionescu Buiciuc, 6 decembrie 2013Mi-e frig. Îmi încălzesc degetele cu versuri ce caută “gaura neagră” a destinului ţesută din anii şovăitori în drum spre bine, ici-colo, câte o stea adusă de cei Trei Crai colindă, la ceas târziu, lacrima de mir. Zăpezi, numai zăpezi mi-au troienit sufletul bolnav de pe vremea când se coceau cireşele de mai în vechiul turn, din ograda bunicii. Învelesc ochii cu ceaţa amară a singurătăţii, clopotul a uitat să … Continuarea
Andrei
Publicat de Cezar C. Viziniuck, 4 decembrie 2013Andrei era singur într-o lume mult prea dură pentru vârsta lui. Avea doar opt anișori și trecuse prin mai multe necazuri decât ar face-o un adult. De când e pe stradă a învățat să se descurce singur. Atunci când primește câte un bănuț de la un trecător milos, își cupără plăcinta lui preferată cu brânză. – Am avut și eu o familie până să moară tatăl meu – ne povestește … Continuarea
Trandafirul ca o armă la tâmpla toamnei
Publicat de Costel Zăgan, 30 noiembrie 2013Doamne ce s-ar întâmpla Dacă aş duce un trandafir la tâmple Pornite ar înflori însuşi crivăţul iernii absolute Foc concentrat autoportret în ţăndări Posteritate distribuită în aval bucată cu bucată Nevroză vas comunicant al acestei comedii (in) umane În spatele oricărui zid al plân gerii umbra îmi este iar întoarsă pe dos Discipol al singurătăţii în doi Uit că tăcerea are întotdeauna ultimul cu vânt Şi iar visez foc cu … Continuarea
Preludiu
Publicat de Lia Ruse, 29 noiembrie 2013Lâncede funii lungi de umbră Se ȋntind peste bietul pământ, Se presimte răsuflarea sumbră A aerului aruncat pe vânt. Mirat mai rotește pământul Un ornic cu acele-n soare Iar vremea alunecă-n cântul Foilor de porumb șușotitoare. Razele soarelui se chircesc Printre genele-i blând alungite, Văzduhul, ȋntr-un fel copilăresc, Se-agată de clipele smucite. Prin guri nevăzute curge mușcătura Câmpul se lasă locuit de-un gol Căci iarna-și arată făptura Printre gratii de … Continuarea
Familia Rallet şi Bucecea
Publicat de Iulian-Cătălin Nechifor, 27 noiembrie 2013Familia Rallet este de provenienţă levantină şi ajunge în spaţiul românesc la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Italiană de origine, familia Rallet s-a stabilit în secolele XIII-XIV în Constantinopol, în decursul timpului grecizându-se. Reprezentanţii ei au fost trimişi ai Veneţiei în capitala otomană, unde au apărat cu succes interesele Republicii. Numele de Rallet a fost luat după stabilirea în Principatele Române, în locul celui de Ralli cu care veniseră. În Moldova, … Continuarea
