Armonie în poezia istorică
Publicat de Ana-Maria Dudău, 24 noiembrie 2013Eminescu scria într-unui din manuscrisele sale: „cel ce cântă se dezmiardă şi pe el şi pe ceilalţi\”, gândind mai sus decât la agrementul, la plăcerea estetică imediată: urmărea efectul legilor muzicii, al legilor orfice, de a concilia contrariile . În această viziune orfică, universul eminescian se însufleţeşte muzical, plenitudinea mult visată a macro şi microcosmosului exprimându-se în armonii sonore. Lira lui Orfeu, des citată, avea virtuţi magice ştiute asupra naturii. … Continuarea
Vine o zi
Publicat de Luisa Neruţ, 23 noiembrie 2013Vine o zi când zidurile cad singure fără să aștepți surparea timpului; printre file plânse găsești sufletul îngălbenit aerul ia forma gurilor uscate coși cămașa cu flori false ieși în lume desculț departe sfâșiat de zile impare nu ai urechi pentru vaietul deșertului nici ochi să privești înapoi nu e timp pentru gânduri nici să faci mătănii pașii trec dincolo de ruine în lumea pe care ai lăsat-o într-un ieri … Continuarea
Atitudinea satirică eminesciană
Publicat de Ana-Maria Dudău, 22 noiembrie 2013În evocarea istoriei atitudinea poetică a lui Eminescu apare sub două aspecte: unul elegiac şi altul satiric . Viziunea elegiacă e predominantă în acele creaţii în care panorama civilizaţiei creează un sentiment al zădărniciei, determinat de ideea că nimic nu este statornic în timp, ideea fortuna labilis. Un astfel de poem este Memento mori: „… Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas, O, acele uriaşe piramide Căci stau … Continuarea
Esoteric
Publicat de Luisa Neruţ, 21 noiembrie 2013De cele mai multe ori plec din mine să-ți fac loc trezesc curcubee și sorb amarul cireșelor numărate din șase în șase uit de pumnii strânși în care țin lumea mea încercând la răscruci să te adun în mine toate le fac în timp ce mă-mpart între noapte și zi între zvonuri ovale iar tu intri străbați fiecare culoar mă știi pe de rost cu tot geamătul din lume te … Continuarea
Se face cald
Publicat de Lia Ruse, 20 noiembrie 2013Cu visele-n paradisul tăcerii Deodată-n văzul zilei am intrat, Mi-ating privirea de marginea zării Și lacrima ȋn vers m-a preschimbat Și simt cum ȋn clipita ce-mi dă viață, De traversez prin miezul ei real, Mă duce-n aurita dimineață. Cât de topită sunt ȋn visu-acesta val ! Ȋncerc senzația acelui timp… O ! Iar se face cald de-a lungul clipelor Umbrele străvezii le-adun din anotimp Și colorez cu dragoste-nceputul lor ; … Continuarea
Poet la etc.
Publicat de Costel Zăgan, 19 noiembrie 2013Un mijloc de locomoţie pentru tăcere chemaţi poetul la prefectură să vedem dacă în fagurii de miere n-are cumva lacrimi amare de ură Chemaţi poetul la prefectură să vedem are sau n-are documentul şi dacă e dotat cu gură un căluş îi poate tempera talentul Are sau n-are documentul să vedem în fagurii de miere încape cum scrie firmamentul sau numai tone de tăcere Legaţi-l cobză de-i poet şi-apoi să … Continuarea
Sara
Publicat de Ştefan Serşeniuc, 18 noiembrie 2013Ia sî vad, aşa, şî călcâili !? Ceal’lalt, al doilea, cini era cu tini măi, ca nu-mi mai aduc aminti? A, ia uiti cum s-o nimerit in sara asta, o fatî c-un băiet, o fatâ c-un băiet, aşa, ca la gioc. Am zîs eu cî fetili-s mai cuminţi dicât băieţî, uiti’s mai curati. Hai, zvârli apa că-i murdară. Fanică, tu, la urmă, că tre’ sî torni apa, uncropu’, că eşti … Continuarea
ȊNTRE DOUĂ PARALELE, versuri de Lia Ruse
Publicat de Lia Ruse, 17 noiembrie 2013ȊNTRE DOUĂ PARALELE Ochii sclipesc ȋn aceeași lumină Surâsul ei ne atinge topindu-ne privirea… Dar, drumurile noastre Sunt grele, Selenare și paralele… INSTANTANEU Totuși… clipa a sosit Ȋnecată ȋn plâns Absurda tăcere, sub aripi Grele, m-a strâns. Polenul luminii vălurea Pe genele ude… Ce tristă vreme mi se da Ȋn liniștile crude ! PRIBEGIE Sunt o neliniște Și m-ascund ȋn culoare, Versuri mă duc grăbite Pe picioare Și-mi aștern pe … Continuarea
Elegie de Doamne-ajută
Publicat de Costel Zăgan, 12 noiembrie 2013Deşi-i prea devreme sunt un pierde-toamne doar când scriu poeme cred în tine Doamne Sunt un pierde-toamne cu fructe şi buclucuri cică nişte doamne toamna dau în muguri Cu fructe şi buclucuri doar când scriu poeme dau şi eu în muguri deşi-i prea devreme Sunt un pierde-toamne tot mai singuri Doamne (Costel Zăgan, Cezeisme II)
Jocul cuvintelor
Publicat de Ştefan Serşeniuc, 11 noiembrie 2013Povestea noastră este adevărată de data aceasta. S-a întâmplat undeva prin Canada, nu spun unde şi nici când, iar numele personajelor bineînţeles că le-am schimbat, aşa că povestea un pic este adevărată, iar restul este închipuire. Deci mai pe scurt, o parte ireal şi o parte imaginar, căci nu puteam să copiez povestea de undeva şi să o vând ca fiind a mea. Acum, ce-i imaginar şi ce-i ireal o … Continuarea
