Abisul naște doar abis Și visul va rămâne doar un vis, Când buzele suave ori inerte Tot mazilesc durerile concrete. Când teoremele răstălmăcite De schimbătorii lor stăpâni, Azvârl noi și noi ispite În tremur de neputincioase mâini Când poveștile nespuse Cerșesc porți largi de evadare Spre universurile seduse De idealuri pieritoare. Când conjugări de sterpe sensuri Ascund drumul lin, Clădind înglodurate consensuri De tribunale pline de venin. Și, într-un târziu, … Continuarea →

Mereu, în clipe de tӑcere Pios precum icoana nepictată, Ascultam a rădăcinilor plăcere De-a sfârteca brazda-nsetată. Și într-o zvâcnire de ac secundar Am simțit cum în mine cresc Aceleași rădăcini, legând hotar Între catacombe și vitraliul ceresc. Ramificații de speranțe și de vise Își despleteau nestingherite Aceleași vechi rătăciri interzise, Aceleași gânduri neostenite, Din mine spre adâncuri Și din adâncuri în mine Stropi de eternități și de nimicuri Întrupau febrile … Continuarea →

Daţi-mi un loc numai al meu, Chiar şi un pătrat de humă stearpă În care să caut stropul de apă Al împlinirilor şi neîmplinirilor unui ateu! Daţi-mi prăpastia tăcerii molipsitoare Săpată în trupul găunos al uitării, În care să îngrop fără scăpare Tot ce-am agonisit în amăgirea desfătării! Daţi-mi cântecul de pian dezacordat Al viselor dispersate în ropot De îndrăzneli şi ideal necumpătat, În care graba anilor să mi-o socot! Daţi-mi întreaga … Continuarea →

Ȋn mirifica tăcere nocturnă Pios ascult scâncetul străzii Ce se răsfiră asupra prăzii Precum timpul peste funerara urnă. O simt încrustându-se sferedelitoare În zidurile impozante și reci, O aud sculptând pietruite poteci În zarea etern acaparatoare. Un cavou ce a rănit pământul Îmi pare această mirifică tăcere, Împovărându-l cu doliu și prezicere Din odiseea ce a reîntrupat vântul. Tăcere de granit și valuri spumegânde, Tăcere în stropii de rouă străvezie, … Continuarea →