Arhiva autorului: Lucreţia Ionescu Buiciuc

Despre Lucreţia Ionescu Buiciuc

Este din Iaşi, Romania. A absolvit Facultatea Medicină Veterinară din Iaşi şi cursuri de Jurnalism, la Bucureşti. A fost redactor-şef la ziarul „Deşteaptă-te, române!” şi la ziarul „Viaţa studentească”.
Debutul literar – publicarea de poezii in revistele Cronica. Convorbiri literare, Urzica, Contemporanul.
Debutul editorial a fost în anul 1990, cu publicarea romanului „La porţile amintirii”, volumul de poezii „Oglinzile timpului”, studiile etnografice „Descântece pentru ursită”, „Magia descântecilor”.
A participat la alcătuirea antologiilor de poezie „7 poeţi ai Iaşului”, „Muguri iertaţi”, „Cărticica mea de Crăciun”, „Cărticicea mea de iarnă”, „Arta sfâşiată”, „Cuvântul ca o pradă”, „Amintiri temporale din faptul serii”., „Surâsul primăverii”, „Fântâni de gând prin uni..vers”, „Leagănul lirei”, „124 Poeţi contemporani”, „La confluenţe de gâmduri”, „Confluenţe poetice”, „Dincolo de cuvânt”, \”Colindele zăpezilor târzii\” şi la antologia în proză „Dispare dragostea?”.
A contribuit la apariţia antologiei pentru copii „Universul Poveştilor”, luând Premiul de Excelenţă la Concursul naţional de poveşti „Universul poveştilor”, 2011.

Vinovăţia cuvântului

Publicat de Lucreţia Ionescu Buiciuc, 7 martie 2015

Cu pânza diafană a nopţii am lustruit cuvântul Ţi l-am dăruit, Doamne, cu sfioşenie de ce ai lovit în el ca în păgân? nu auzeai plânsul rugăciunii? nu vedeai litera sângerând când apusul uită să apună? l-ai lăsat să bolească pe masa goală l-ai înconjurat cu frunze de rai, cu frunze de iad cuvântul, aproape adormit, ridica privirea nopţii spre Tine. Se făcea că era ziuă, soarele uscase roua singurătăţii … Continuarea


Boabe de argint pe-o bucată de inimă

Publicat de Lucreţia Ionescu Buiciuc, 1 martie 2015

Am rupt o bucată de inimă şi am pus-o în altarul Tău dar n-ai primit-o! ai aruncat-o spre cealaltă parte a trupului umplându-se cu ruşine, căinţă şi regret. Eu rămăsesem sfânta care sfinţeşte albul hârtiei pe un colţ de masă, inima picura boabe de argint clopotul bătea rar, îngerul, căzut la pământ, şi-a strâns aripile adormind Mi-ai spus să iau parte la învierea regretelor clopotul se auzea din ce în … Continuarea


Sufletul-cadavru

Publicat de Lucreţia Ionescu Buiciuc, 3 aprilie 2014

Mi-am uitat sufletul în ora de ieri, călăul l-a găsit şi l-a ascuns între frunze de gânduri boceşte toamna ca o văduvă pe marginea criptei cerul se prăbuşeşte în apa sfinţită a cuvântului corbii ciugulesc cu poftă din cadavrul-suflet doar ochii, nespuşi de senini, mângâie necuvintele. Călăul tropăie pe inima sufletului din cer se prelinge amurg de viaţă corbii, sătui, s-aşează la picioarele nopţii îngropată în albul zăpezii de mâine. … Continuarea


Zăpezi, numai zăpezi

Publicat de Lucreţia Ionescu Buiciuc, 6 decembrie 2013

Mi-e frig. Îmi încălzesc degetele cu versuri ce caută “gaura neagră” a destinului ţesută din anii şovăitori în drum spre bine, ici-colo, câte o stea adusă de cei Trei Crai colindă, la ceas târziu, lacrima de mir. Zăpezi, numai zăpezi mi-au troienit sufletul bolnav de pe vremea când se coceau cireşele de mai în vechiul turn, din ograda bunicii. Învelesc ochii cu ceaţa amară a singurătăţii, clopotul a uitat să … Continuarea


Prietenie amară

Publicat de Lucreţia Ionescu Buiciuc, 7 noiembrie 2013

Am primit în dar oase pentru câine, dar câinele mi-e prieten şî am împărţit în două mica avuţie: scheletul mare, nespus de rigid, aproape dezbrăcat de plăcerile carnale, l-am pus în pungă, pentru mine, pe care am colorat-o, pe la colţuri, cu roş ca să nu se vadă visele devenite aşchii de dor, gura am legat-o c-o fundă, se apropie Crăciunul, – sora mea râde, ştiu că are râsul amar…- … Continuarea