Autor, Ovidiu Chelaru
25 iulie 2011
Şi marea şi Terra cuprinse de smoală
Mă vor din adâncuri, cochilie goală,
Amurgul de-asemeni suspină în sine
Cu trenul ce-aleargă pe roţi fără şine.
Zadarnic toţi furii se-aprind la călcâie
Doar zdrenţe şi pulberi în cont să rămâie,
Destinul şi viaţa nu-s ţinte-n talaze
Demersul teluric, mai are şi raze.
Adepţii de spasme, să aştepte un pic
Căci la prăvălie, nu-s cuie de dric,
Şi grâu-i necopt, să furnizeze paie
Iar eu încă mai scot din tolbă poveşti
Cu teme diverse în straie lumeşti
Ce poate cândva, vor arde-n văpaie.