Autor, Ovidiu Chelaru 20 aprilie 2012 Experţi întru nimic Ce-şi tânguie pe dric, O crasă neputinţă Pe-a naţiei fiinţă. Iluştrii anonimi În umbră de lumini, Pretind că sunt poeţi Lipsiţi de epoleţi. Pronia cea miloasă Le-a dăruit şi-o casă, Botoşănean amvon Numit ,,Hyperion”. Ce împarte cu ştiinţă După propria-i voinţă, Sumedenii de verdicte Anateme şi delicte. Mai ales în poezie După site-n agonie, Unde versul alb şi strâmb Cântă-n cobză … Continuarea →

Autor, Ovidiu Chelaru 25 iulie 2011 Şi marea şi Terra cuprinse de smoală Mă vor din adâncuri, cochilie goală, Amurgul de-asemeni suspină în sine Cu trenul ce-aleargă pe roţi fără şine. Zadarnic toţi furii se-aprind la călcâie Doar zdrenţe şi pulberi în cont să rămâie, Destinul şi viaţa nu-s ţinte-n talaze Demersul teluric, mai are şi raze. Adepţii de spasme, să aştepte un pic Căci la prăvălie, nu-s cuie de … Continuarea →