Autor, Rares Fogaș Panaitescu
7 martie 2013
când poezia vine la mine, mă bărbieresc și îmi pun
cămașa bună. fac cafeaua , miros țigările să fie ale mele, o aștept
la masa din bucătărie, unde se fumează cel mai bine. nici
n-o auzi când pășește tiptil pe pavelele din curtea mea,
parcă merge sub apă. înaintează lent, își acoperă fața, nici nu vrea să
vadă mizeria câinelui meu din dreapta scărilor, spre fundul curții. mângâie
clanța ușii, se asigură că cineva tocmai a închis-o, după ce a ieșit afară
să verifice dacă a ajuns și sparge ușa. râde de mine când mă vede cu
tava cu ceștile în mână și râd și eu
pentru că iar am uitat că poezia nu bea cafea decât la sărbători.